- plante-gazdă primare: cireș, vișin, cireș păsăresc, cireș japonez, cireș ornamental
- plante-gazdă secundare: specii din genurile: Galium spp., Veronica spp., Asperula spp.
- exemplarele fără aripi (aptere): femele cu corp globulos, brun – negricios, cu aspect lucios, de 1,8-2 mm lungime, antene mai scurte decât corpul, negre, cu excepția segmentele III şi IV, care sunt galben-deschis, cornicule de culoare neagră, coada neagră mai scurtă decât corniculele.
- exemplarele cu aripi: femele cu corp brun-negru, lucios, picioare negre, cu excepția bazei femurelor şi tibiilor care sunt de culoare gălbuie, coada este neagră.
Simptome:
Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor și vârful lăstarilor; frunzele atacate se răsucesc și se ofilesc luând forma unor buchete (pseudocecidii), iar lăstarii se curbează. În urma atacului apare fenomenul de „rouă de miere”care face ca frunzele să fie lipicioase şi în unele cazuri poate să se dezvolte mucegai pe frunze (fumagina).Prezența furnicilor care se hrănesc cu excrementele acestora și a buburuzelor, care se hrănesc cu afide, reprezintă de asemenea un indiciu că acest dăunător este prezent pe pom.
Biologie:
Iernează în stadiul de ou depus toamna pe ramurile tinere de cireș și vișin, pe scoarţă, la baza mugurilor sau pe solzii lor.Începând cu luna aprilie, după dezmugurire se pot vedea larvele pe pom, care mai târziu ajung în stadiul de adulți. Femelele fundatrix dau naștere la 3-5 generaţii de fundatrigene aptere.
În lunile mai-iunie virginogenele aripate migrează pe plantele gazdă secundare (Gallium -turiță, Asperula – sânziene etc.), unde se înmulţesc, rezultând mai multe generaţii de femele aptere şi aripate. Spre toamnă apar formele sexupare, dintre care unele se întorc pe cireș și dau naștere la femele, iar altele rămân pe plantele-gazdă secundare și nasc masculi aripați care migrează de asemenea pe cireș. După împerechere, femela depune oul de rezistență și astfel se încheie ciclul biologic.
Măsuri preventive:
- igienizarea culturilor, prin tăierea şi arderea frunzelor și lăstarilor atacați.
- distrugerea buruienilor folosite de dăunător ca plante gazdă secundare.
Combatere:
-
biologică: stropirea frunzelor cu soluție de săpun sau soluție de urzici sau îndepărtărea de pe lăstari chiar și cu jet de apă.
-
Chimică: cu produse de protecţie a plantelor, la apariția mugurilor împotriva adulților.
La sfârșitul iernii este util să stropim pomul afectat cu ulei de parafină, ca să distrugem ouăle care au iernat pe pom.
IMPORTANT !
Atacul este foarte periculos în pepiniere, acolo unde poate produce uscarea puieților. Insectele sunt cu atât mai periculoase cu cât sunt purtătoare de viroze.
Bibliografie: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA SPECIILE SÂMBUROAS