PRODUCEREA RĂSADURILOR ÎN SERĂ: Substraturi, Semănatul în palete

Seminţe

O cerinţă principală a sistemului de propagare a modulului este sămânţa de înaltă calitate. Nu numai germinarea unui procent înalt de seminţe este importantă, dar și seminţele trebuie să aibă, de asemenea, vigoare mare. De regulă, seminţele pentru utilizarea modulului trebuie să aibă un procent de germinare de cel puţin 90%. În plus, acestea trebuie să fie libere de dăunători și necontaminate de bolile transmise prin seminţe. Prin urmare, se recomandă utilizarea seminţelor dintr-o sursă fiabilă și testarea ratei de germinare înainte de plantare. Pe măsură ce seminţele îmbătrânesc, rata germinării scade în funcţie de condiţii și specii. Temperaturile ridicate și umiditatea ridicată în mediul de depozitare fac ca declinul să fie foarte rapid.
 

Palete

Paletele din polietelenă expandată sunt cele mai utilizate pe scară largă de către producătorii de răsaduri de legume cultivate în scop comercial în majoritatea ţărilor, dar sunt utilizate și palete rigide din plastic. Paletele de polistiren expandat sunt mai puţin costisitoare, dar au următoarele dezavantaje:

• Pot fi ușor deteriorate și rupte.
• Răsadurile se pot înrădăcina în paletă, ceea ce creează dificultăţi la extragerea împreună cu pământul, chiar și în tăvi noi.
• Acestea sunt greu de curăţat.

 


Criteriile de selectare a paletelor includ: speciile de plante, condiţiile de creștere, disponibilitate locală și tipul de semănători mecanice utilizate.
 
Curăţarea paletelor este importantă. Bolile transmise şi cauzate de sol pot trece de la plantele unui ciclu de producţie la plantele următorului ciclu. Paletele din plastic trebuie sterilizate prin nmuierea în soluţii formaline sau de hipoclorid de natriu de 10% (Kubota și colab., 2013). Paletele din polistiren nu pot fi tratate cu formalină, dar pot fi tratate cu o soluţie pe bază de cupru (3%). Containerele (recipientele) trebuie apoi clătite bine pentru a evita toxicitatea chimică și uscate înainte de utilizare. Paletele pentru răsad din polistiren nu trebuie utilizate mai mult de 2-3 ori.
 

Substraturi

Având în vedere volumul mic al mediului de creștere în containerele de răsad, substratul trebuie să aibă proprietăţi fizice specifice. Pot fi utilizate diferite medii de creștere, dar materialul cel mai frecvent folosit pentru producţia de răsaduri de legume este turba, datorită proprietăţilor sale chimice, biologice și fizice excelente.
 
În sistemele de producţie a culturilor hidroponice, cuburi de vată minerală sau recipiente umplute cu perlit, piatră ponce, vermiculită și alte substraturi anorganice sunt utilizate la producerea răsadurilor.
 
Există o tendinţă în creștere spre utilizarea substraturilor fără turbă. Atunci când alegeţi un mediu de creștere, este important să se înţeleagă pe deplin proprietăţile sale, deoarece acestea afectează reacţia plantelor și costurile de producţie.
 
Potrivit lui Gruda și colab. (2013), proprietăţile preferate pentru mediile de creștere includ:

• raportul volum-greutate redus;
• aerarea suficientă și rezervele de apă ușor disponibile;
• proprietăţi bune de rehidratare după uscare;
• structură stabilă;
• capacitate corespunzătoare de tamponare a pH-ului;
• absenţa compușilor toxici;
• activitate scăzută a microorganismelor;
• absenţa seminţelor de buruieni, dăunătorilor și agenţilor patogeni; și
• nivel scăzut de îngrășăminte.

 


Amestecurile de creștere industrială sunt folosite pe scară largă în industria răsadurilor de legume și în industria transplanturilor (răsadurilor). Ele includ constituenţi și aditivi a mediului de creștere. Constituenţii mediilor de creștere includ combinaţii de turbă și alte materiale organice sau anorganice. Aditivii mediilor de creștere includ îngrășăminte, materiale calcaroase, agenţi de control biologic sau de umectare.
 
Pepinierele comerciale adesea amestecă turbă cu perlit sau vermiculită pentru a crește capacitatea de reţinere a apei a substratului în creștere și pentru a evita fluctuaţiile de volum ale conţinutului de apă a substratului exclusiv de turbă.
 
Uneori, fermierii creează și utilizează amestecuri de produse proprii, folosind resurse locale. Cu toate acestea, amestecarea a doi sau mai mulţi constituenţi nu are ca rezultat o valoare medie directă a acestor componente, iar amestecul poate reprezenta uneori o «cutie neagră». În plus, amestecul pentru creșterea seminţelor trebuie sterilizat pentru a nu avea boli și seminţe de buruieni.
 
Adăugarea apei în mediile de creștere înainte de a le introduce în recipiente ajută la menţinerea unui anumit nivel de apă și îmbunătăţește considerabil rehidratarea substratului. Acest lucru este foarte important pentru materialele uscate și cele non-standard. Compactarea substratului în containere nu va modifica doar raportul de volum-greutate, ci va afecta la rândul său alte caracteristici fizice, cum ar fi porozitatea și volumul de apă și aer. La o producţie de intensitate mare, pentru răsadurile crescute în seră irigate frecvent, se recomandă utilizarea unor substraturi cu un raport redus de volum-greutate.
 

Umplerea paletelor și semănatul în palete

Paletele pot fi umplute cu medii de creștere, fie manual, fie folosind mașini speciale. Umplerea manuală este eficientă pentru pepinierele mici, dar pentru operaţiuni la scară largă, mașinile de umplere specializate sunt o opţiune mai bună. În ambele cazuri, nivelul substratului trebuie să fie la câţiva milimetri sub marginea celulei și să fie ușor presat pentru a crea un mediu uniform pentru însămânţare.
 
Semănatul se poate face manual, folosind unelte mici de semănat manual sau semănătoare cu dozarea seminţelor în vid, în funcţie de cantitatea de răsaduri produse. Seminţele trebuie așezate orizontal peste substrat în centrul fiecărei celule. Evitaţi poziţionarea seminţelor pe verticală, deoarece ar fi mai dificil pentru eliberarea frunzelor embrionare din stratul de acoperire a seminţei ca urmare a germinării seminţelor.
 
După însămânţare, paletele necesită acoperire cu un substrat de material care ar curge liber şi de calitate fină. Cele mai utilizate materiale de acoperire sunt turba, vermiculita și perlita. Vermiculita este preferată, deoarece este ușor de aplicat uniform, permite o aerare bună, nu suportă creșterea algelor și nu permite creșterea rădăcinii între celule. Odată ce sămânţa este acoperită, paletele sunt udate și puse la germinare.
 
Epoca de semănat trebuie să fie realizată reieșind de la ultima etapă de livrare a producţiei: depinde de perioada de livrare ţintă, care, la rândul său este determinată de programul final de realizare a culturilor. Timpul necesar pentru a atinge stadiul de creștere adecvat pentru răsădire variază și depinde de: speciile de cultură, condiţiile climatice (de exemplu, radiaţia solară, temperatura aerului de zi și de noapte) și concentraţia de CO2 , precum și de metodele de creștere (de exemplu, substrat, îngrășământ și tavă). Experienţa este necesară pentru a prognoza cu exactitate timpul de efectuare și finalizare a plantării răsadurilor.
 
Bibliografie: BUNELE PRACTICI AGRICOLE PENTRU PRODUCEREA LEGUMELOR ÎN TEREN PROTEJAT