Exemple de reţete de aditivi medicinali preparaţi artizanal în fermele apicole
Etract alcoolic din plante medicinale: câte 50 de grame de muşeţel, coada şoricelului, gălbenele, sunătoare, mentă, tei, pătlagină, cimbru, busuioc, cimbrişor, pelin, măceşe deshidratate, cătină se amestecă cu 5 litri alcool 70 de grade, se lasă la macerat 14 zile apoi se strecoară; administrare 17 ml/ l sirop sau 37 ml/ kg hrană solidă.Extract alcoolic din coajă de stejar (100 g coajă de stejar mărunţită amestecate cu 200 ml alcool 70 de grade); administrare 1 ml/ l sirop sau 2 ml/ kg hrană solidă;
Tinctură de usturoi (100 g usturoi mărunţit cu 200 ml alcool 70 de grade). Administrare 0,2 ml(4 picături)/ l sirop sau 0,4 ml/ kg hrană solidă.
Suc de ceapă (100 g ceapă mărunţită cu 25 ml apă) preparat înainte de folosire; administrare 20 g/ l sirop sau 40 g/ kg hrană solidă;
Extract de nuci verzi (3 kg nuci verzi tăiate peste care se adaugă 1 kg zahăr, se lasă 14 zile după care se strecoară şi se adaugă 2 l alcool 70 de grade); administrare 3 ml/ l sirop sau 6 ml/ kg hrană solidă.
Citiți și: UTILIZAREA ADITIVILOR NUTRIȚIONALI ÎN HRANA ALBINELOR
Ceapa este una dintre cele mai vechi plante de cultură, apreciindu-se că era utilizată cu 5000 de ani în urmă; ea este cultivată ca plantă medicinală, condiment sau ca legumă. Compoziția chimică a cepei este complexă, ea având un conținut ridicat de vitamine (A, B1, B2, B6, E, PP, acid folic, C), fitohormoni (auxine, gibereline), enzime (invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza, fructozil-transferaza), săruri minerale (sodiu, potasiu, fier, sulf, iod, siliciu), acid fosforic, acid acetic, uleiuri volatile, principii antibiotice.
Datorită componentelor sale chimice, ceapa a fost utilizată încă din antichitate pentru efectele sale antiseptice, antibiotice, emoliente, revulsive, diuretice, hipoglicemiante.
Usturoiul este considerat o plantă medicinală datorită efectelor sale terapeutice și capacităţii de tratare a multor boli. Bulbul este partea plantei care se folosește de obicei, acesta conținând alicina, enzime, proteine, minerale, vitaminele B și C, lipide, aminoacizi uleiuri volatile, săruri de Ca, Mg, Fe, Si, acid formic și acetic.
Utilizarea aditivilor în apicultura ecologică
Alimentaţia albinelor care fac subiectul apiculturii ecologice se bazează pe utilizarea rezervelor de polen şi miere obţinute în sistem ecologic pentru a supravieţui în timpul iernii. Hrănirea suplimentară a albinelor se realizează cu miere ecologică, sirop de zahăr ecologic, doar atunci când supraviețuirea stupilor este pusă în pericol din cauza condițiilor climatice.
Atunci când aceste măsuri de profilaxie şi tratament a bolilor se dovedesc ineficiente, coloniile bolnave sau infestate trebuie tratate imediat și, dacă este necesar, coloniile pot fi amplasate în stupine izolate. În cazul unei infestări cu varroa, trântorii tineri pot fi eliminaţii.
Ca substanţe pentru tratamente amintim acidul formic, acidul lactic, acidul acetic și acidul oxalic, mentolul, timolul, eucaliptolul şi camforul. Atunci când albinelor le sunt administrate produse medicamentoase alopatice chimice de sinteză, în timpul tratamentului coloniile în cauză trebuie să fie amplasate în stupine izolate. În plus, toată ceara va fi înlocuită cu ceară din apicultura ecologică. Coloniile de albine tratate trebuie de asemenea să parcurgă o nouă perioada de conversie de un an. Pe piaţa de profil se găseşte o ofertă generoasă de aditivi a căror utilizare în apicultura ecologică este permisă.
Bibliografie: CONTRIBUȚII LA STUDIUL HRĂNIRII SUPLIMENTARE A FAMILIILOR DE ALBINE ȘI INFLUENȚA ASUPRA EXPLOATAȚIEI APICOLE. Dan-Iulian Eșanu