Principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească o cușcă:
- să protejeze iepurii împotriva intemperiilor (ploi, zăpezi, vânturi, frig)
- să nu permită accesul altor animale în cușcă (păsări, rozătoare, diverse animale de pradă)
- să nu permită evadarea iepurilor din cușcă (inclusiv a puilor)
- să asigure un loc confortabil de odihnă (deci vom evita materialele reci)
- să asigure suficient spațiu de mișcare pentru locatari
- să fie prevăzute cu utilajele absolut necesare pentru furajare, adăpare și evacuare a dejecțiilor
- să asigure condiții optime de zooigienă (să nu se îmbibe cu urină, să fie ușor de curățat și dezinfectat)
- să fie construite din materiale ieftine, durabile și usor de procurat
- cuștile în care cazăm iepuroaicele gestante să fie prevăzute cu cuiburi de maternitate
La construirea cuștilor, trebuie să avem în vedere că adâncimea acestora (distanța de la portița de acces până la peretele din spate) să nu depășească 50 de centimetri. În caz contrar, vom întâmpina dificultăți în prinderea iepurelui sau curățarea cuștii.
Bateriile multietajate care au pardoseala tip gratar trebuie dotate cu tăviță de colectare a dejecțiilor sub fiecare nivel (dispusă într-un unghi de 30-40 de grade pentru a permite scurgerea dejecțiilor spre spatele cuțtii).
Părțile componente ale unei cuști
PardosealaPardoseala trebuie să îi permită urecheatului să se odihnească și să se plimbe. De aceea, îi vom asigura câte 1.000 centrimetrii pătrați pentru fiecare kilogram de greutate vie. De exemplu, un iepuroi de 5 kilograme va necesita o pardoseală în suprafață de 5.000 de cm.p., adică cu dimensiuni de 0,5 metrii lățime și 1 metru lungime.
Pardoseala poate fi:
- compactă (confecționată din lemn de esență moale, motiv pentru care este și cea mai calduroasă). Pentru a nu se îmbiba cu urină, trebuie să îi asigurăm un așternut din paie, rumegus sau talas.
- tip gratar (din șipci din lemn dispuse paralel, având distanța de 2 cm între ele pentru a facilita scurgerea dejecțiilor).
- mixtă (o combinație între cele două prezentate anterior). La acest tip de pardoseală iepurele se va odihni pe suprafața compactă (40-50 % din suprafața cuștii) și îți va face necesitățile în cealaltă parte.
- metalică, acest tip de pardoseală poate fi realizată din plasă de sârmă sudată prin puncte (având ochiuri de 20 x 20 mm) sau din vergele metalice dispuse la 20-25 mm între ele.
Aceasta este reprezentată de un perete format dintr-o carcasă de lemn sau metal pe care este fixată plasa de sârmă sau vergele metalice la care vom fixa în balamale o ușă de acces (o portiță). Pe fața cuștii mai putem fixa accesorii precum: jgheabul pentru fibroase și suculente, hrănitorul pentru concentrate și o adapătoare cu apă.
Pereții laterali
Pot fi confectionați din diverse materiale (lemn, plasă de sârmă, tablă) și pot avea diverse accesorii pentru hrănire și adăpare.
Spatele cuștii
Va fi confecționat totdeauna din perete plin (lemn, tablă sau material plastic) pentru a împiedica producerea curenților de aer. Iepurii sunt foarte sensibili la curentii de aer, putându-se îmbolnăvi cu ușurință).
Plafonul cuștii
Dacă ținem cușca în spațiile închise, plafonul poate fi confecționat din orice material avem la îndemană. În cazul creșterii iepurilor în cuști dispuse în curte, sub cerul liber, plafonul va fi confecționat din materiale pline, rezistente la umezeală și va avea o pantă de 40-45 de grade spre partea din spate (pentru scurgerea precipitațiilor).
Marginea plafonului va depăși cu 10-20 de cm marginile cuștii (împiedicând pătrunderea precipitațiilor și a razelor solare intense).
Accesorii folosite la contruirea unei cuști
Hrănitorul pentru nutrețuri concentrate sau granulateAșa cum îi spune și denumirea, servește la administrarea economică a hranei granulate punând iepurele în imposibilitate de a împrăștia hrana prin scurmare cu lăbuâele din față.
Jgheabul pentru nutrețuri de volum
Servește la administrarea economică și igienică a fanului și furajului verde. Acest jgheab este atașat de obicei în partea exterioară a cuștii, dar poate fi pus și în interior.
Adăpătorile
Servesc la administrarea apei și pot fi confecționate din materiale precum tabla, ceramica, sticla.
O adăpătoare des utilizată poate fi o sticlă plină cu apă pe care o fixăm cu gura în jos într-un recipient din tablă. Gura sticlei va fi fixată la aproximativ 2-3 centimetrii distanță de fundul recipientului. În acest mod, apa din sticlă se va goli pe masură ce iepurele bea apa din tăviță.
Adăparea la nivel constant (folosită în microferme și creșterea industrializată) constă în faptul că de la un rezervor central de apă vor fi duse conducte de alimentare spre vasele de adăpare din fiecare cușcă.
Rezervorul central și vasele de adăpare vor fi dispuse la același nivel, ceea ce va conduce la existența în permanență a apei în fiecare vas de adăpare (principiul vaselor comunicante întâlnit în școală la lecțiile de fizică a fluidelor).
Rezervorul central este prevăzut și cu un "plutitor" care va permite ( la fel ca la vasul de expansiune întâlnit în orice toaletă) intrarea apei proaspete în rezervor pe masură ce iepurii consumă apa.
Cuibul de fătare
Cuibul de fătare are aspectul unei lădițe. Trebuie amplasat în interiorul cuștii, pe un perete lateral. Este construit, în general, din lemn și are un orificiu circular sau pătrat în care intră și iese iepuroaica pentru a alapta puii.
Plafonul cuibului de fătare este mobil (o ușă de vizitare fixată cu 2 balamale) ceea ce permite crescătorului verificarea zilnică a evoluției creșterii puilor.
Cuibul de fătare se introduce în cușca iepuroaicei gestante cam cu 4 - 5 zile înainte de fătare.
În acest scop, vom introduce în interior un strat de paie gros de 5 cm care va fi scos ulterior, când puii vor împlini 21 de zile de la fătare și vor începe să consume hrana solidă.