În cazul terenurilor pe care este prezentă vegetaţia lemnoasă spontană sau care au fost cultivate cu pomi sau viţă-de-vie, trebuie ca acestea să fie curăţate de vegetaţia lemnoasă (partea aeriană cât şi rădăcinile). Această lucrare se execută cu utilaje specializate care permit îndepărtarea prin smulgerea din rădăcini a vegetaţiei rămase.
Se adună resturile de spalieri şi sârmele rămase de la lantaţii de pomi şi vie pentru ca acestea să nu împiedice efectuarea în bune condiţii a viitoarelor lucrări.
În cazul în care terenul din fostele plantații a fost puternic infestat cu pir, se recomandă îndepărtarea acestuia prin erbicidare cu substanţe sistemice după o tehnologie corespunzătoare care să permită distrugerea în totalitate a rizomilor acestei buruieni.
Nivelarea terenului
Este o lucrare obligatorie în special pe terenurile cu uşoare microdenivelări (movile, mici depresiuni, viroage, şiroiri, resturi de terase de la plantaţiile anterioare), şi pe terenurile cu o pantă uşoară pentru evitarea concentrării scurgerii apelor superficiale pe zonele depresionare cât şi acumularea acesteia în microdepresiuni.
Pe terenurile în pantă prin nivelare trebuie să se realizeze o pantă continuă a terenului şi în acelaşi timp să nu se mărească gradul de neuniformizare a dispunerii stratului ferti e aceea, în porţiunile de teren în care se impune nivelarea se recomandă mai întâi strângerea vegetal pe adâncimi de până la 10-15 cm şi stocarea acestuia în grămezi la marginea zonelor supuse nivelării. Se realizează apoi nivelarea terenului decopertat, urmată de re ducerea şi dispunerea cât mai uniformă pe vechiul amplasament a stratului vegetal strâns anterior. Lucrarea se va realiza cu câţiva ani înainte de plantarea pomilor. Se va evita deplasarea cu buldozerul a stratului de sol mobilizat din partea superioară a versanţilor şi dispunerea acestuia pe zone limitate (depresiuni) către partea inferioară acestora. Nivelarea pe terenurile uşor înclinate se va realiza prin deplasarea utilajelor pe direcţia generală a curbelor de nivel. Pe terenurile relativ plane, prin nivelare trebuie să se distrugă coamele care au rămas pe direcţia fostelor rânduri de pomi şi viţă-de-vie, cât şi umplerea gropilor şi a şanţurilor, rezultate în urma defrişării.
În afară de nivelarea de bază, realizată înainte de lucrările de afânare a solului prin scarificare sau arătură adâncă, după efectuarea acestor lucrări se va executa o nivelare de detaliu prin una sau două lucrări executate cu grapa cu discuri în sensuri diferite.
Printr-o nivelare perfectă a terenului se realizează totodată o dispunere mult mai uniformă a factorilor de vegetaţie în cadrul viitoarei plantaţii şi o execuţie mult mai facilă a tuturor celorlalte lucrări legate de înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiei.
Odihna biologică a solului
Atunci când noile plantaţii se vor înființa pe terenuri cultivate anterior tot cu pomi este necesar să se realizeze odihna solului pentru a înlătura o serie de efecte negative, menţionăm:
- acumularea în timp, în sol, a unor substanţe toxice ce pot influenţa negat şi creşterea acestora în primii ani;
- prezenţa unor boli virotice şi bacteriene, a nematozilor care pot constitui surse de infecţie pentru materialul biologic nou plantat;
- înrăutăţirea stării fizice, tasării accentuate a acestuia, determinată de traficul tehnologic intens, practicat în fostele plantaţii;
- sărăcirea solului în materie organică şi în elemente nutritive consumate şi îndepărtate din sol cu recoltele de fructe ale plantaţiilor anterioare.
În general, se recomandă ca această perioadă de odihnă, să dureze cel puţin 3-4 ani, timp în care terenul respectiv să fie cultivat cu plante furajere, de preferat graminee şi leguminoase perene sau chiar plante anuale folosite ca îngrăşăminte verzi.
Fertilizarea înainte de plantare
Aşa cum este cunoscut, peste 80% din plantaţiile de pomi, sunt amplasate pe soluri cu fertilitate mijlocie, slabă sau foarte slabă, din care, ultimele două categorii cuprind peste 60% din suprafeţele cu pomi în anii anterior, cu o fertilitate nu tocmai corespunzătoare.
Măsura de bază pentru realizarea fertilizării acestor soluri este aplicarea îngrăşămintelor, inclusiv în perioada situată înainte de plantarea pomilor. Chiar şi solurile cu o fertilitate mai bună situate pe terenuri plane sau pe pante reduse, înfiinţarea de plantaţii intensive şi superintensive care să realizeze producţii ridicate şi de calitate superioară necesită o reacție a solului adecvată și consumuri mari de elemente nutritive care nu pot fi asigurate decât printr-o fertilizare corespunzătoare. Pentru stabilirea necesarului de amendamente și îngrășăminte, este necesară efectuarea unui studiu pedologic și agrochimic al solului.
De asemenea, în funcție de rezultatele studiului agrochimic se recomandă plicarea la groapa de plantare a 10-15 kg gunoi de grajd bine descompus. Aplicarea gunoiului de grajd în groapa de plantare determină în primul rând o îmbunătăţire a mediului respectiv o creştere a porozităţii solului din apropierea rădăcinilor pomilor plantaţi şi respectiv a aeraţiei foarte necesară atât pentru emiterea şi creşterea noilor rădăcini cât şi pentru proceselor chimice şi biologice prin care materia organică din gunoiul de grajd este descompusă până la forme minerale uşor accesibile pentru rădăcini.
Mobilizarea adâncă a solului
Prin această mobilizare se urmăreşte, în primul rând, realizarea în zona de răspândire a celor mai multe rădăcini a unui strat de sol mai afânat, cu o capacitate mai mare de reţinere a apei accesibile, mai permeabil pentru apă şi aer şi cu o rezistenţă mecanică cât mai redusă în calea rădăcinilor care cresc. Aceste condiţii se pot realiza prin două lucrări de bază: scarificarea la 45 50 cm şi/sau o arătură adâncă efectuată la 35-38 cm, prin care să nu se aducă la suprafaţă argilă din orizonturile mai adânci ale solului.
Scarificarea este obligatorie pe oricare din amplasamentele alese pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi acolo unde în sol se găsesc rădăcini de dimensiuni mai mari rămase după plantele perene anterioare. De asemenea atunci când studiile pedologice semnalează prezența până la adâncimea de 45-50 cm, a unor straturi deosebit de compacte, care nu ar putea fi străpunse de arătura adâncă se recomandă ca „spargerea” lor să se realizeze prin scarificare. În acest caz, scarificarea se va realiza în două sensuri. Primul sens se va efectua pe fostul ax al rândurilor de pomi sau viță-de-vie, pentru a disloca un număr cât mai mare de rădăcini, iar al doilea sens se va realiza de regulă, perpendicular pe primul.
În condiţiile ţării noastre, afânarea solului prin scarificare la adâncimi de 45-50 cm cu scarificatoare montate pe tractoare cu putere mare (150-180 CP), s-a dovedit inferioară comparativ cu mobilizarea solului pe întreaga suprafaţă prin arătura adâncă, în ceea ce priveşte comportarea pomilor. Aceasta, deoarece prin scarificare nu se reuşeşte să se mobilizeze solul de pe întreaga suprafaţă chiar şi în cazul execuţiei acesteia în două sensuri. De asemenea, efectele de afânare realizate iniţial se pierd mult mai repede faţă de arătura adâncă.
De aceea, pentru o afânare corespunzătoare, chiar dacă s-a realizat scarificarea solului pentru scopurile prezentate mai sus, este necesar a se realiza o afânare a solului pe întreaga suprafață printr-o arătură efectuată la adâncime cât mai mare. Reuşita lucrării depinde de calitatea execuţiei şi de epoca de realizare a acesteia.
În ceea ce priveşte calitatea lucrării, trebuie respectată adâncimea lucru, uniformitatea dispunerii brazdelor cât şi lăţimea acestora. Adâncimea de execuţie a arăturii trebuie supravegheată chiar în timpul execuţiei prin măsurarea adâncimii de la malul şanţului ce se realizează în urma brazdei răsturnate.
Modelarea terenului în „coame”
Pe solurile cu o grosime redusă a stratului arabil şi cu un drenaj intern mai slab (datorită prezenţei la o adâncime mai mică a rizomului B, mai bogat în argilă) cât şi a unui drenaj extern mai puţin asigurat (datorită pantei naturale reduse a terenului) se recomandă ca plantarea pomilor să se realizeze pe teren modelat în „coame” (spinări). Această modelare se va realiza cel mai uşor după plantarea pomilor prin efectuarea primelor 1-3 arături, solicitate de întreţinerea solului ca ogor negru în primii 2 ani de la plantare, prin aruncarea brazdei spre axul rândului de pomi.
Pentru ca pomii să nu fie prea adânc îngropaţi, ca urmare a acestei dispuneri a solului se impune ca de la început aceştia să fie plantaţi cu 7-8 cm mai sus decât suprafaţa solului. Prin plantarea pomilor pe terenul afânat prin arătură adâncă şi modelat în spinări prin arăturile ulterioare, se îmbunătăţeşte drenajul extern şi intern al solului, creând astfel condiţii mult mai bune pentru creşterea pomilor în primii ani de viaţă ai acestora.
Drenajul extern se îmbunătăţeşte datorită pantei transversale mai mari a coamei (dinspre rândul de pomi spre mijlocul intervalului dintre rânduri), care poate ajunge la 5-6%, depăşind astfel panta naturală a terenului.
În felul acesta, în perioadele cu ploi abundente, excesul de apă se scurge dinspre vârful coamei spre rigola realizată prin efectuarea arăturii la mijlocul intervalului dintre rânduri şi de aici este condusă spre marginea parcelei către canale colectoare special amenajate şi către emisari naturali sau artificiali situaţi în afara perimetrului pomicol.
Deplasarea prin arătură a stratului mai fertil de sol de la suprafaţă spre axul rândului de pomi duce la realizarea în această zonă a grosimii maxime a acestui strat. Prin aceasta, rădăcinile pomilor în creştere găsesc un mediu fizic, chimic şi biologic mult mai prielnic pentru creşterea lor decât în restul spaţiului destinat prin distanţele de plantare. Totodată, stratul fertil, situat de-a lungul axului rândului de pomi este ferit de traficul tehnologic ce se realizează în livadă şi prin aceasta gradul de afânare şi în special macroporii solului din zona respectivă rămân neafectaţi.
Bibliografie: POMI. ARBUȘTI FRUCTIFERI. CĂPȘUN. Ghid tehnic și economic.