Predecesorii
Pentru obținerea plantelor înfrățite din toamnă, este importantă amplasarea culturilor cerealiere de toamnă după predecesori cu termen timpuriu de recoltare, fapt ce permite acumularea unei cantități suficiente de umiditate în stratul arabil de sol, până la termenii optimi de însămânțare a culturilor cerealiere de toamnă. Astfel de predecesori sunt: amestecul de măzăriche de primăvară și ovăz la masă verde; măzăriche de toamnă și secară de toamnă la masă verde, lucerna anului trei de viață după prima coasă, rapița de toamnă la masă verde etc.Mazărea pentru boabe și rapița de toamnă, deși nu fac parte din premergătorii timpurii, sunt totuși relevante pentru culturile cerealiere de toamnă. Mai puțin favorabili, dar mai buni decât premergătorii târzii, sunt: porumbul la siloz, soiurile timpurii de soia, semincerii de sfeclă de zahăr, fasolea etc.
Lucrarea solului
Sub culturile cerealiere de toamnă nu se recomandă folosirea arăturii cu plug cu cormană. Lucrarea solului se realizează cu organe de lucru fără întoarcerea brazdei. Este important de a păstra suprafața solului într-o stare curată de buruieni până la însămânțarea culturilor de toamnă. Buruienile sunt o sursă de răspândire a bolilor și dăunătorilor.În prezent, sunt în creștere suprafețele însămânțate cu culturi cerealiere de toamnă prin metoda No-Till. Eficacitatea acestui procedeu este determinată de respectarea rotației culturilor și a măsurile de îmbogățire a solului cu reziduuri vegetale proaspete.
Termenele și normele de însămânțare
Termenul optim de semănat pentru culturile de toamnă se consideră atunci când temperatura medie zilnică a aerului atinge 150 C. Conform datelor calendaristice, acest termen coincide cu decadele I și II ale lunii octombrie – pentru grâul de toamnă, iar pentru orz se admite chiar a III-a decadă a lunii octombrie. Termenele mai târzii de însămânțare, comparativ cu cele recomandate cu un deceniu în urmă, sunt determinate de manifestarea tot mai evidentă a încălzirii globale.Notă: Semănatul în termene mai târzii nu este recomandat nu numai din cauza incapacității plantelor de a supraviețui în timpul iernii, dar, de asemenea, din cauza creșterii riscului atacului plantelor cu boli și dăunători.
Normele de însămânțare sunt diferențiate în funcție de predecesori și termenele de însămânțare, deși influența acestor norme asupra nivelului de producție este minim, datorită capacității compensatorii înalte a semănăturilor. În același timp, normele excesive de însămânțare pot reduce recoltele de grâu de toamnă atât în anii uscați, cât și în cei cu umiditate. În primul caz, plantele vor concura pentru umiditate, mai ales în perioada de formare și umplere a bobului – la culturile cerealiere, iar în al doilea caz, din cauza unui pericol mai înalt de infestare cu boli și dăunători și o mai mare sensibilitate la pătulire.
Normele optime de însămânțare constituie 4,5-5,0 milioane boabe germinabile la hectar. Adâncimea de încorporare a semințelor nu trebuie să depășească 6-7 cm – pentru soiurile intensive de talie medie (ecotip de stepă), iar pentru soiurile intensive de talie scurtă – de 4-5 cm. Imediat după semănat, câmpul se tăvălugește. Dacă solul este umed, se efectuează grăpatul.
Registrul soiurilor din Republica Moldova conține o gamă suficientă de soiuri potrivite pentru cultivare în diversele condiții climaterice și de sol, la fel, și pe diferite agrofonduri, inclusiv soiuri create în Republica Moldova. Fiecare fermier trebuie să folosească 2-3 soiuri de fiecare cultură. Se recomandă de a efectua testări pentru diferite soiuri de grâu și orz de toamnă în condiții similare (comparabile), întru a alege cele mai potrivite pentru nișa ecologică concretă a gospodăriei. În perioada de vegetație, se înfăptuiește monitorizarea dezvoltării bolilor, dăunătorilor și buruienilor.