10 CONDIŢII PENTRU GERMINAREA SEMINȚELOR
1. Sămânța trebuie să fie sănătoasă, intactă, fără fisuri. În timpul recoltării, turația mare a bătătorului sau distanța mică între bătător și contrabătător precum și distanța redusă între șnecuri și jgheaburi pot produce aceste fisuri în tegumentul seminței. Introdusă în sol, în fisurile respective pătrund ciuperci care degradează sămânța şi aceasta poate mucegăi.
2. Sămânța să fie de dimensiuni mai mari (bob mare) deoarece are o cantitate mai mare de substanțe de rezervă pentru hrănirea embrionului din care rezultă plante sănătoase, viguroase.- La grâu, de exemplu, semințele cu bobul mare au asigurat cu 25% mai multe spice la recoltare.
- La floarea soarelui, sămânța cu MMB de 50 g a avut germinația în câmp de 68% iar cea de 80 g a germinat în proporţie de 91% și a asigurat spor de producție de peste 200 kg/ha.
- La porumb, sămânța de la baza știuletelui este mai mare ca cea de la vârf, de aceea este necesară operațiunea de calibrare a seminței.
- Soiurile de grâu de toamnă pot germina corect după parcurgerea repausului seminal de 40-68 zile; în caz contrar, răsărirea este neuniformă, cu densitate redusă.
- Sămânța de porumb să nu fie mai veche de 2 ani.
- Sămânța de floarea soarelui să provină din ultima recoltă.
5. Sămânța, la semănat, să fie așezată pe „pat tare” pentru a beneficia de aportul capilar al apei la nivelul seminței. De aceea nu este indicată folosirea grapei cu discuri la pregătirea patului germinativ care răscolește pământul pe 8-10-12 cm adâncime din care se pierde multă apă și nu mai poate fi vorba de pat tare cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3. Recomandăm folosirea unui combinator care poate fi reglat să afâneze solul numai pe adâncimea de semănat.
6. Să fie asigurată apa necesară pornirii procesului de germinare. Cantitatea de apă diferă în funcție de conținutul în substanțe chimice (cerealele au conținut mai mare în amidon, leguminoasele în proteină) iar plantele au nevoie pentru germinare de: meiul 25% din greutatea seminței, porumbul 44%, mazărea 106% iar sfecla de zahăr 125%.
7. Asiguraţi aerul (oxigenul) necesar pentru reacțiile de oxidare a substanțelor din sămânță prin care se creează energia necesară activității enzimatice și creșterii embrionului.
8. Asiguraţi temperatura necesară declanșării procesului de germinare. Alături de apă și aer, fiecare specie are nevoie de o anumită temperatură minimă de germinare, prin transformarea substanțelor cu molecule mari (amidon, proteină, grăsimi) în substanțe simple, accesibile embrionului. Temperatura minimă de germinare la mazăre este 1-2 grade C, la sfecla de zahăr 4-5 grade C, la floarea soarelui 6-7 grade C, la porumb, soia 8-9 grade C, la orez, bostănoase 12 grade C.
ATENŢIE! Temperatura minimă de răsărire este cu 1-3 grade C mai mare decât temperatura minimă de germinare!
9. Adâncimea de încorporare a seminței în sol este diferită în funcție de specia de plante și mărimea semințelor. În general, se apreciază că adâncimea de semănat este de 8-10 ori diametrul seminței. O sămânță de rapiță încorporată adânc nu reușește să ajungă la suprafața solului, deoarece canitatea de substanțe de rezervă din bob este redusă. Depinde și de alți factori. De exemplu, grâul din soiurile semipitice, având coleoptilul scurt (4 cm) nu poate fi semănat mai adânc. La fel, semințele cu germinație epigeică (soia, fasole) care scot cotiledoanele afară din sol nu se pot încorpora în sol la adâncime mare.
10. Este necesar ca sămânța să fie acoperită cu „plapumă moale”, adică stratul de sol de deasupra seminței să fie mărunțit și afânat (1-1,1 g/cm3) pentru a ușura pătrunderea aerului și a căldurii, precum și răsărirea tinerelor plante.
Semințele de greutăți diferite la semănat parcurg distanța între distribuitori și brăzdar în timp diferit și nu realizează distanța stabilită între boabe pe rând!
Sursa: revista-ferma.ro