Boala se observă după înspicare. Spicele necoapte au o culoare verde-albăstruie și nu înfloresc. În locul boabelor, se formează o masă neagră, unsuroasă de spori. Rezistența celor mai multe soiuri de cereale la mălura comună este trecătoare din cauza apariției de noi rase virulente ale ciupercii.
Mălura comună reduce productivitatea și calitatea cerealelor. Semințele de grâu contaminate cu sporii de mălură au un miros înțepător de pește. Cerealele mălurate au o valoare scăzută și uneori nu sunt acceptate pe piață. Mai mult, sporii de mălură eliberați în timpul treieratului sunt inflamabili si, uneori, pot apărea focuri sau explozii care sunt rezultate din aprinderea lor prin scânteile apărute în timpul recoltării mecanice.
Temperaturile cuprinse între 5-15°C favorizează germinarea clamidosporilor ciupercii si producerea hifelor infecțioase. Grâul însămânțat toamna devreme, când temperatura solului depășește 15°C, poate scăpa de infecție.
Măsuri preventive:
Respectarea rotației culturilor; efectuarea semănatului timpuriu, în luna septembrie pentru soiurile de toamnă, de asemenea, efectuarea semănatului la începutul epocii optime pentru soiurile de primăvară, când temperaturile sunt mai ridicate; utilizarea îngrășămintelor cu azot, fosfor, potasiu în proporții optime (fosforul și potasiul în proporție ridicată favorizează uneori atacul de mălură, pe când cele preponderent cu azot, îl reduc); efectuarea semănatului la adâncime mică (1-2 cm); evitarea semănatului la densitate mare pe unitatea de suprafață; utilizarea soiurilor rezistente și a semințelor libere de spori de mălură; curățirea și dezinfecția echipamentelor (combine, semănători) înainte de întrebuințare; efectuarea de tratamente chimice la semințe.
Taciunele zburator (Ustilago nuda f.sp. tritici)
Simptomele se manifestă târziu. Până la înspicare nu se deosebesc plantele bolnave de cele sănătoase. Spicele atacate se transformă într-o masă neagră, prăfoasă, acoperită de o membrană argintie.
Infecția cu Ustilago tritici debutează în timpul înfloririi, având un ciclu evolutiv de 2 ani. În primul an, la plantele mamă se produce infecția embrionilor și în al doilea an la plantele fiică se manifestă simptomele bolii și răspândirea agentului patogen.
Masuri preventive:
folosirea de semințe sănătoase, certificate; utilizarea soiurilor rezistente, precoce și cu perioada scurtă de înflorire; măsuri culturale.
Sursa: gazetadeagricultura.info
Pe site-ul nostru, găsiți o serie de articole cu informații utile la tema, Bolile cerealelor păioase:
RUGINILE ȘI SFÂȘIEREA FRUNZELOR LA CEREALELE PĂIOASE. Transmitere. Simptome. Combatere
BOLILE FOLIARE ALE CEREALELOR PĂIOASE. Septorioza și Fuzarioza cerealelor
FĂINAREA LA CEREALELE PĂIOASE. Metode de prevenire și combatere
PĂTAREA RETICULARĂ ȘI ARSURA FRUNZELOR DE ORZ. Combatere și mod de prevenire