MODALITĂŢI DE STABILIRE A NECESARULUI DE SUBSTANŢE NUTRITIVE ÎN LIVEZI

Pentru monitorizarea corespunzătoare a fertilizărilor în livezi este necesară cunoaşterea, pe lângă cerinţele speciei sau ale soiului, și a următoarelor aspecte:

• starea de aprovizionare a solului şi proprietăţile fizico-chimice ale acestuia,
• conţinutul în elemente nutritive al frunzelor pomilor ca mod de diagnosticare,
• observaţii asupra creşterii şi rodirii anterioare a pomilor, vârsta plantaţiei, potenţialul de rodire,
• identificarea eventualelor simptome de carenţe,
• rezultatele obţinute în cercetarea pomicolă privind experienţele de fertilizare.

Analiza solului, este necesară atât pentru stabilirea pretabilităţii la anumite culturi înainte de înfiinţarea acestora, cât şi pentru determinarea în livezile pe rod, la 2 - 3 ani, a conţinutului solului în substanţe nutritive.

Probele de sol se recoltează din fiecare parcelă, din câteva puncte în diagonală, atât de pe intervalele dintre rândurile de pomi cât şi de sub rânduri, separat pentru adâncimea de 0 - 20 cm, 20 - 40 cm şi 40 - 60 cm, în pungi de plastic legate la gură şi ţinute la rece până când se transportă la laboratorul de analiză. Rezultatele analizelor se vor compara cu cele obţinute în cele mai bune parcele unde s-au experimentat diferite niveluri de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi s-au realizat cele mai bune producţii de fructe, sau se vor compara cu datele din literatura de specialitate.
 


Analizele de sol nu sunt suficiente însă pentru că nu se poate şti cu certitudine cât din aceste elemente pot fi valorificate de pomi.

Analiza foliară (Diagnoza) reprezintă pentru unii specialişti cel mai precis mijloc de informare despre starea de aprovizionare a pomului, frunza fiind organul primordial în metabolism. Întrucât această analiză poate fi influenţată de o serie de factori specifici, rezultatele ei trebuie corelate însă cu analizele de sol, cu producţiile de fructe obţinute, cu tehnologia aplicată.

Cea mai bună perioadă de recoltare a probelor de frunze pentru analize este cea de după încetarea creşterii intensive a lăstarilor (iulie), când compoziţia chimică a frunzei se stabilizează oarecum şi se aleg frunze din porţiunea de mijloc a lăstarului. Probele se usucă parţial, la umbră, apoi se trimit la laboratoarele de specialitate unde se continuă uscarea până la stabilizarea masei lor, după care se poate determina conţinutul în macroelemente şi microelemente. Pentru orientare, în tabelul 7.3. se redau câteva niveluri de aprovizionare considerate corespunzătoare pentru câteva specii.
 

 
La stabilirea dozelor de fertilizare nu trebuie neglijată interacţiunea şi păstrarea unor raporturi corespunzătoare între elemente (ex. N/K, Ca/Mg), raporturi a căror valoare diferă în funcţie de specie.

Bibliografie: POMICULTURA PENTRU TOȚI. Nicolae Tanasescu.