SFECLA ELVEȚIANĂ (MANGOLD): O legumă delicioasă și foarte sănătoasă

Sfecla elvețiană (mangold) este o legumă asemănătoare spanacului și, din punct de vedere botanic, este o formă de cultură a napului. Se consumă atât frunzele, cât și tulpina. Există diferite variante de sfeclă elvețiană, de culoare pală, galbenă și verde deschis și închis. Frunzele sunt lucioase până la uscate.
 
Sfecla elveţiană este o sursă foarte bună de vitamina A, K, C, magneziu și mangan. Mangold se folosește adesea în tratarea bolilor respiratorii și, de asemenea, împotriva nervozității. În plus, sfecla elvețiană este recomandată pentru disfuncțiile intestinale. Aceasta poate contribui la digerarea grăsimilor, la ușurarea ficatului și la neutralizarea radicalilor liberi care dăunează celulelor.
 

Sfecla elvețiană - Cum o consumăm?

În bucătărie, sfecla elvețiană (mangold) se folosește ca legumă. Aceasta se potrivește cu friptură din carne, pește și preparate din ouă. Sfecla elvețiană este la fel de gustoasă în salată, în tocănițe și pe pizza. Frunzele se folosesc ca în cazul spanacului, în timp ce tulpinile se gătesc ca legumă separată. Gustul sfeclei elvețiene (mangold) este mai puternic decât cel al spanacului, fiind caracterizat de o notă picantă, de nucă. Cu toate acestea, diferitele soiuri de sfeclă elvețiană diferă puțin în ceea ce privește gustul.
 

Sfecla elvețiană – Cum o cultivăm?

Cerinţe faţă de mediu și sol
Sfecla elveţiană poate fi cultivată în condiţii blânde până la răcoare. Seminţele germinează la 5–30°C, dar temperatura de 16–24°C este optimă. Unele cultivare cresc bine la temperaturi > 30°C; altele tolerează îngheţul ușor, atunci când plantele sunt tinere și nu sunt pe deplin dezvoltate. Prin urmare, sfecla elveţiană este capabilă să reziste la temperaturile de iarnă. Temperaturile de 4-20°C timp de 20-30 de zile pot provoca vernalizarea plantelor tinere, inclusiv înflorirea prea devreme (Krug, 2003).
 
Ca și alte cultivare de sfeclă, sfecla elveţiană preferă soluri adânci, friabile, bine drenate (de exemplu, argilă nisipoasă). Sunt preferabile nivelurile ridicate de materie organică în sol și, de asemenea, de a ajuta la asigurarea aprovizionării adecvate de umiditate. Umiditatea uniformă a solului este esenţială pentru o cultură de înaltă calitate. Sfecla este sensibilă la putrezire ca urmare a solului inundat sau cu aerisire insuficientă. PH-ul solului trebuie să fie ≥ 6,0 pentru o recoltă sporită (Moreira și colab., 2003).
 

Principiile de cultivare sfeclei elveţiene în sere

Selectarea varietăţilor
Cele mai multe soiuri au tulpini tomate sau albe. Selectarea varietăţilor trebuie să se bazeze pe cererea de pe piaţă, valorile roadei, rezistenţa la dăunători și boli și condiţiile de creștere. Pentru cultivarele de sfeclă elveţiană, consultaţi baza de date FAO, Hortivar.


 
Însămânţarea și plantarea
La însămânţarea directă, rata optimă este de 250 000–280 000 de plante/ha la transplantarea de răsad, rata este de 80 000–100 000 de plante/ha. Distanţa între rânduri este de 10-15 cm și de 45-50 cm între rânduri. Se recomandă plantarea pe paturile ridicate.
 
Irigarea și fertilizarea
Sfecla elveţiană este sensibilă la stresul de umiditate, și irigarea slabă frecventă este de preferat în locul irigaţiilor abundente la intervale mai lungi. În regiunea continentală 2-3 irigări în timpul verii sunt suficiente.
 
Irigarea este esenţială: în cultura de toamnă, imediat după însămânţare și în perioada de creștere vegetativă; în cultivarea de primăvară, în a doua jumătate a perioadei de creștere. Aplicaţiile recomandate de îngrășăminte sunt: 125 kg/ha N, 25 kg/ha P și 125 kg/ha K.
 
Recoltarea și acţiunile post-recoltare
Recoltaţi sfecla elveţiană, odată ce este suficient de mare; selectaţi frunzele curate tinere până la medii-mature și evitaţi frunzele bătrâne și îngălbenite. Aveţi grijă să nu deterioraţi frunzele în timpul recoltării. În general, sunt necesare 3-4 săptămâni înainte ca o a doua recoltă să producă un volum adecvat.
 
Aveţi grijă de sfecla elveţiană ca de spanac. Având în vedere perisabilitatea sa, se recomandă a se păstra la temperaturi cât mai apropiate de 0°C – la această temperatură, aceasta poate fi ţinută timp de 10-14 zile. Umiditatea relativă de ≥ 95% este recomandată pentru a preveni ofilirea. Circulaţia moderată a aerului elimină căldura respiraţiei; circulaţia rapidă a aerului accelerează transpiraţia și ofilirea. Pentru o răcire anterioară, adoptaţi răcirea sau hidrorăcirea în vid. În timpul transportării produsului împachetaţi-l și puneţi gheaţă deasupra pentru a menţine prospeţimea acestuia. Sfecla elveţiană este foarte susceptibilă la degradarea asociată cu etilena și deteriorarea apare, de obicei, ca îngălbenirea frunzelor. Îngheţarea începe la –0,3°C. Fisurile apărute în rezultatul îngheţării duc la apariţia petelor îmbibate cu apă, urmate de degradare rapidă asociată cu bacteriile de putregai moale.

Bibliografie: Bunele practici în agricultură. Tehnologii de cultivare a culturilor agricole.