TĂIERILE DE PRODUCȚIE ȘI DE FORMARE LA ZMEUR. Lucrări de primăvară și toamnă

Zmeura se bucură de cerere pe piața fructelor pentru că este foarte gustoasă și apreciată pentru multiple beneficii pe care le are. Dar, cele mai căutate sunt pomușoarele ferme, bine coapte și colorate, iar fructele mucegăite sau pătate aduc pierderi. Pentru o recoltă bogată și calitativă, producătorii trebuie să țină cont de efectuarea corectă a tăierilor.

Tăierea în ansamblu cu alte procedee tehnologice este orientată la crearea şi menţinerea unei structuri raţionale, dinamice a plantaţiei cu raport optimal dintre tulpinile anuale şi a celor bienale de fructificare.

Zmeurul are nevoie de câteva operații de tăiere, atât pentru sănătatea și estetica tufelor, cât și pentru stimularea producției de fructe din viitorul sezon. După încheierea recoltatului, se elimină de la suprafaţa solului tulpinile care au rodit, iar tulpinile noi care asigură producţia de fructe pentru anul următor se dirijează pe sârmă.

În primăvară, la fiecare metru liniar se opresc câte 10-12 tulpini crescute, cât mai aproape de axa rândului, iar restul se elimină de la nivelul solului. De asemenea, se scurtează vârfurile tulpinilor la 20 cm deasupra celui de al doilea cuplu de sârme.

La soiurile care asigură şi producţia de toamnă pe drajonii crescuţi în anul respectiv se îndepărtează zona apicală a tulpinii deasupra unui mugure viabil. Când drajonii au crescut, se efectuează rărirea acestora, lăsând un număr de 10-12 tulpini pe ml. Surplusul de drajoni, care se formează în perioada respectivă se elimină de 2-3 ori, astfel ca să rămână numai tulpinile oprite iniţial pentru rodul anului viitor. Când tulpinile au 100-120, cm se elimină o porţiune de 2-5 cm din vârful de creştere, fază care corespunde cu legarea primelor fructe pe tulpinile roditoare crescute în anul precedent. Această operaţiune conduce la o stagnare a creşterii drajonilor şi o stimulare a formării rodului.

La soiurile remontante, cu potenţial mare de producţie la rodirea de toamnă (60-75% din tulpina drajonului cu rod), se dirijează numai producţia de toamnă, renunţând la cea de vară (iunie). Pentru aceasta, toamna în noiembrie se elimină de la suprafaţa solului toate tulpinile care au crescut în anul respectiv.

Tăierile din anul întâi

Primăvara devreme drajonii se taie la nivelul solului pentru a limita numărul lăstarilor şi a favoriza dezvoltarea lor.

Tăierile din anul doi

Primăvara, până la dezmugurire la fiecare plantă se aleg pentru fructificare 1-3 tulpini anuale bine dezvoltate, care se scurtează la 1-1,2 m în scopul limitării fructificării, favorizării creşterii sistemului radicular şi emiterii noilor drajoni. Celelalte tulpini se suprimă de la bază.

Îndată după recoltare se elimină tulpinile care au fructificat şi se scot din plantaţie. Concomitent se suprimă drajonii slabi şi cei de prisos.

Tăierile din anul al treilea şi ulterior

Primăvara se răresc tulpinile din bandă la intervale de 15-20 cm sau câte 8-12 la o tufă solitară. Tulpinile anuale rămase pentru fructificare se scurtează la 1,2-1,5 m în funcţie de dezvoltarea mugurilor în partea superioară. În cazul degerării vârfurilor, scurtarea se face până la lemn sănătos. Tufele îmbătrânite se reîntineresc prin eliminarea rizomului în curs de epuizare.

Când drajonii ating înălţimea de 15-20 cm se plivesc cei slabi şi de prisos, lăsându-i pe cei mai dezvoltaţi la intervale de 15-20 cm. După recoltarea fructelor se elimină tulpinile care au rodit şi se plivesc drajonii de prisos.

La soiurile remontate tăierile se fac după aceleaşi principii ca şi la cele obişnuite. Deosebirea constă în faptul că după culesul recoltei din primul an (august-septembrie) se elimină vârfurile care au rodit.

Bibliografie:
POMI. ARBUȘTI FRUCTIFERI. CĂPȘUN. Ghid tehnic și economic.
CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI. Vasile Babuc. Ananie Peșteanu. Eugeniu Gudumac.