Coroana de acest tip prezintă un ax vertical bine dezvoltat cu 3-4 şarpante la bază, amplasate în formă de etaj rărit, distanţate la 10-12 cm una de alta cu unghi larg de inserţie. Celelalte 4-5 şarpante sunt amplasate pe ax solitar, uniform pe spirală la intervale de 25-30 cm.
Pe axul central şi şarpante sunt dispuse ramurile de garnisire inclus semischelet. Înălțimea coroanei în funcție de soi este de circa 2,8-3,2 m, iar diametrul la bază respectiv de 1,8-2,2 m.Procedeele de formare a coroanei sunt condiţionate de:
- capacitatea mică de lăstărire;
- creştere relativ lentă a lăstarilor cu internoduri scurte;
- fructificarea pe pinteni, ţepuşe, burse, vetre de rod foarte apropiate între ele;
- degarnisirea mai lentă, faţă de alte soiuri, în partea inferioară a şarpantelor şi ramurilor de garnisire (semischelet);
- tendinţa pronunţată către alternanţa de rodire.
Tăieri în anul întâi
Primăvara, înainte de declanşarea vegetaţiei, pomii plantaţi fără ramificări în zona proiectării coroanei se scurtează la 75-80 cm de la nivelul solului. După dezmugurire, se suprimă toți mugurii în zona trunchiului pe înălțimea de circa 50 cm. Când lăstarii ating 15 cm în lungime, în zona de formare a bazei coroanei se aleg 3-4 viitoare şarpante şi lăstarul de prelungire a axului. Lăstarii, aleşi pentru formarea şarpantelor trebuie să aibă unghiuri largi de inserţie şi nu mai mici de 90° – de divergenţă, distanţe de 10-12 cm între ele. Ceilalţi lăstari se suprimă la inel.
În cazul în care pomii plantați au ramificări slabe în zona cronării aceștia se scurtează la 2-3 muguri pentru a regenera lăstari, din care la operațiile în verde se proiectează baza coroanei din 3 lăstari și lăstarul de prelungire al axului. Dacă pomii plantați au în zona cronării ramificări suficient dezvoltate, din acestea se proiectează 3-4 șarpante, care se scurtează la 1/3 din lungimea lor. Ramura de prelungire a axului se scurtează cu 25-30 cm mai sus de nivelul scurtării șarpantelor. Celelalte ramuri inutile pentru formarea bazei coroanei se suprimă. Ulterior lucrările de formare a coroanei sunt similare cu cele din anul doi al pomilor plantați fără ramificări (vergi).
Tăieri în anul al doilea
Primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie, axul împreună cu o ramură concurentă se scurtează prin transfer la o ramură cu poziția spre verticală. Se definitivează alegerea viitoarelor şarpante şi a ramurii de prelungire a axului. Celelalte ramuri se suprimă la inel. Ramurile proiectate pentru etajul viitoarelor şarpante, se echilibrează în creştere prin scurtarea celor mai viguroase la nivelul vârfului celei mai slabe. Subordonarea axului central se execută prin scurtarea ramurii de prelungire cu 25-30 cm mai sus de nivelul tăierii şarpantelor.
În timpul vegetaţiei, pentru intensificarea proceselor necesare de creştere în coroană, când lăstarii ating 10-15 cm în lungime, se plivesc lăstarii lacomi, care cresc vertical în interiorul coroanei. Se suprimă concurenţii lăstarilor de prelungire a axului şi a şarpantelor prin transfer la o ramificare externă.
Tăieri în anul al treilea
Primăvara, până la începutul vegetaţiei, axul central se scurtează prin transfer la o ramură concurentă cu poziția verticală. Mai jos se suprimă o ramură concurentă orientată spre verticală. Pe axul central la 30-35 cm mai sus de ultima şarpantă din etaj, se proiectează prima şarpantă solitară dintr-o ramură bine dezvoltată cu unghi larg de inserţie, direcţionată către spaţiul liber de deasupra a două şarpante ale etajului de la bază. Dacă lungimea ei este mai mare de 50 cm, ea se scurtează slab. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 35-40 cm mai sus de la baza şarpantei solitare pentru a proiecta următoarea şarpantă.
Se corectează unghiurile de ramificare ale şarpantelor prin tăieri de transfer la o ramură exterioară, înclinată sub un unghi de 50-55°. În cazul, când ramura de prelungire a şarpantei depăşeşte 50 cm ea se scurtează slab. Pe ax şi latura superioară a şarpantelor se suprimă numai ramurile lacome cu creştere verticală.
Operaţiile în verde se efectuează când lăstarii au lungimea de 10-15 cm. Pe ax se proiectează a doua şarpantă solitară dintr-un lăstar bine dezvoltat cu unghi larg de inserţie, situat la 25-30 cm mai sus de prima şarpantă solitară, orientat în direcţia opusă acesteia. Pentru a favoriza creşterea acestei şarpante în apropierea punctului de inserţie al ei se plivesc 2-3 lăstari. Concurenții axului se suprimă prin transfer la un lăstar subterminal cu poziția spre verticală. Tot prin transfer la un lăstar exterior cu poziția potrivită se corectează unghiurile de înclinare ale șarpantelor. Pe ax și pe șarpante se plivesc lăstarii lacomi, verticali.
Tăieri în anul al patrulea
Primăvara și în perioada de vegetație continuă lucrările de formare a coroanei după aceleași principii ca și în anul precedent. În partea superioară a axului se proiectează încă 2 șarpante solitare cu unghiuri de divergență 90° față de cele inferioare. Ramurile anuale, proiectate pentru șarpantele solitare se scurtează slab, până la 1/4 din lungime, pentru a stimula ramificarea.
La necesitate, se suprimă ramurile concurente a axului. Ramura de prelungire a axului se scurtează cu 25 cm mai sus de nivelul scurtării ultimei șarpante solitare. La șarpantele din zona mijlocie și inferioară a coroanei se corectează unghiurile de înclinare prin transfer la o ramificare exterioară cu poziția necesară, care se scurtează slab pentru stimularea ramifică-rii. Se elimină concurenții ramurii de prelungire și alte ramuri, care cresc vertical în interiorul coroanei.
Pe ax, șarpante și subșarpante evoluează formarea ramurilor de garnisire, preponderent scurte de rod. Operațiile în verde de formare a coroanei se efectuează în același termen și după aceleași principii ca și în anul precedent.
Tăieri în anul al cincilea
La tăierea din perioada de repaus vegetal axul central, fiind moderat dezvoltat nu se scurtează. În partea superioară a coroanei se proiectează două șarpante solitare după aceleași principii ca și cele precedente, dar nu se scurtează. La șarpantele din zona mijlocie a coroanei se corectează unghiurile de înclinare prin tăieri de transfer la o ramificare exterioară cu poziția necesară. Pe ax și laturile superioare ale șarpantelor se elimină lăstarii hulpavi, care cresc vertical în interiorul coroanei.
Tăieri în anul al şaselea
Primăvara, axul la înălţimea de 2,8-3,0 m de la nivelul solului se transferă la o ramură laterală cu unghi mare de inserţie, situată la 45-50 cm mai sus de locul inserţiei ultimei şarpante solitare. Ulterior, înălţimea proiectată a pomilor, se menţine prin suprimarea în partea superioară a lăstarilor şi ramurilor verticale lacome, precum şi prin tăieri repetate de transfer la o ramificare cu unghi mare. Celelalte lucrări de formare şi menţinere a coroanei în parametrii proiectaţi sunt similare cu cele din anul precedent.
După anul şase, devin masive tăierile de producţie în conformitate cu particularităţile biologice ale soiurilor. Datorită ramificării reduse şi tipului „spur” de fructificare al pomilor în tăierile de producţie predomină scurtarea periodică de transfer a şarpantelor și subșarpantelor prin lemn de 3-5 ani, eşalonată raţional pe ani, pentru a nu admite scăderea esenţială a recoltei de fructe. Aceasta contribuie la obţinerea ramificărilor noi cu potenţial de productivitate în creştere pe parcursul a 4-5 ani.
Ramurile semischelet prezente supraîncărcate cu formaţiuni de rod se scurtează pentru a norma încărcătura cu muguri floriferi adecvată stării de dezvoltare a lor, iar cele epuizate se scurtează la cep de înlocuire cu lungimea de circa 2-3 cm.
Pe ax şi în partea inferioară a şarpantelor se renovează vetrele de rod care au fructificat 5-6 ani, prin tăieri de transfer la o ramificare laterală inferioară. Concomitent cu tăierea de producţie, se aplică tăieri fitosanitare, de menţinere a structurii şi dimensiunilor proiectate ale coroanei.
Bibliografie: CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI. Vasile Babuc, Ananie Peşteanu, Eugeniu Gudumac