Cultivarea solului se efectuează fără răsturnarea brazdelor. Utilizarea frezelor şi grapelor cu discuri sporesc uscarea solului şi distrugerea structurii lui. Pe parcursul anului, se efectuează 4-5 afânări. Maşina agricolă de bază utilizată în acest scop este PRVM-2,5 A sau PRVM-3 cu dispozitivul 72000 sau 11000.
Fiecare pantă, preventiv, se protejează cu un ţăruş, care se amplasează pe direcţia de deplasare a agregatelor, schimbând direcţia lor peste fiecare 6-12 rânduri. Pentru combaterea buruienilor se folosesc erbicide, aplicate cu diferite dispozitive de dispersare.
În cazul când s-a utilizat material săditor neparafinat, sau plantarea a avut loc toamna viţele se muşuroiesc cu sol afânat. Primăvara şi la începutul verii se verifică cu atenţie starea lor, se afânează şi treptat se reduc, evitând în aşa mod afectarea părţilor etiolate a lăstarilor de către razele solare.
Deseori, în muşuroaie lăstarii sunt dăunaţi de larvele insectelor de sol: sârmari, buhe etc., deacea tărăgănarea lucrărilor ce ţin de reducerea treptată a mușuroaielor poate avea consecinţe grave. Peste 2-3 săptămâni după plantare, este necesar de efectuat 2 lucrări importante: verificarea prinderii viţelor şi completarea golurilor în caz de necesitate.
Primăvara şi în prima jumătate a verii, completarea golurilor se efectuează cu viţe vegetante, iar toamna cu viţe maturizate bine dezvoltate. Irigarea plantelor tinere se efectuează concomitent cu introducerea îngrăşămintelor minerale (120 g NPK s.a. la 100 l apă). În prealabil se pregăteşte soluţia concentrată din preparate care conţin aceste elemente în concentraţie de 10 sau 20 %. Soluţia concentrată de NPK se introduce în cisterna agregatului pentru irigare în cantitate necesară pentru norma indicată.
Irigarea se efectuează cu ajutorul burghiului hidraulic (5-6 l de apă la o plantă sondată în 2 locuri la distanţa de 20-25 cm de la plantă pe rând) sau în gropiţe special pregătite în jurul plantei (10 l la tufă). În anii secetoşi, irigarea se repetă peste o lună). Aceasta din urmă accelerează creşterea şi dezvoltarea lăstarilor la plantele tinere ce condiţionează ulterior posibilitatea de a forma butucii mai repede şi grăbeşte intrarea lor în rod.
O importanţă deosebită revine procedeului numit „copcit” – înlăturarea rădăcinilor superficiale, care se formează deseori pe partea inferioară a altoiului şi a lăstarilor de pe tulpina subterană a portaltoiului.
Neefectuarea la timp a copcitului duce la dezvoltarea puternică a rădăcinilor superficiale în detrimentul celor de bază şi ca consecinţe – afectarea lor de geruri, secetă şi filoxeră sau divorţarea altoiului de portaltoi. În plantaţiile, în care nu se efectuează la timp şi calitativ copcitul, apar goluri, dezvoltarea butucilor este neuniformă scade productivitatea şi longevitatea termenului de exploatare.
Pentru executarea copcitului se descoperă partea superioară a tulpinii subterane a butucilor la adâncimea de 14-16 cm şi cu ajutorul unui cuţit bine ascuţit se înlătură minuţios rădăcinile superficiale. Totodată se înlătură fără urme şi lăstarii de portaltoi. Peste 2-3 zile, când rănile efectuate se usucă, partea descoperită se acoperă din nou cu sol.
Copcitul se efectuează de două ori în primul an - în iunie şi august. Dacă se respectă întocmai tehnica executării, copcitul în anii următori devine tot mai neactual (efectuându-se după necesitate). Institutul Viti-vinicol din Crimea „Magaraci”, în scopul de a evita copcitul recomandă plantarea viţelor introdu-se într-un tub protector din peliculă (polietilen de grosime 120 mkm). Pelicula izolează tulpina subterană a viţelor de sol şi astfel pe partea protejată nu se formează rădăcinile superficiale.
Plantele tinere, începând cu primul an după plantare se acoperă peste iarnă cu sol. De obicei aceasta se efectuează concomitent cu aratul de toamnă la sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie. Solul în intervalele dintre rânduri toamna se ară la adâncimea 20-25 cm în părţi, utilizând plugurile PRVN-2,5 sau PRVM-3,0, iar primăvara cu aceleaşi maşini agricole se execută aratul la cormană, ulterior cu dispozitivul PVN-000 sau manual plantele se descoperă după iernare. În timpul verii, viile tinere se protejează de boli şi dăunători cu stropitori mecanizate sau manuale.
Viţele în primul an se deosebesc prin creştere viguroasă a lăstarilor, activitate fiziologică ridicată şi bună maturare a coardelor. Sarcina viticultorilor constă în utilizarea acestor particularităţi pozitive pentru accelerarea formării butucilor şi asigurarea intrării lor în rod cât mai repede. Pentru realizarea cu succes a acestei sarcini trebuie din timp de rezolvat următoarele chestiuni ce ţin de sistemul de cultură, tipul spalierului, forma butucilor şi alte lucrări tehnologice de baza privind îngrijirea viilor tinere.
Procedeele agrotehnice privind îngrijirea plantelor şi întreţinerea solului în următorii 2-3 ani după plantare sunt în mare măsură identice cu anul întâi, dar se execută în dependenţă de starea biologică a plantelor şi se referă la formarea obişnuită sau accelerată a butucilor, la operaţiunile fitotehnice, legatul lăstarilor şi coardelor, reglarea încărcăturii etc.
Trebuie de luat în considerare că în Republica Moldova există recomandări ştiinţifice argumentate, elaborate de savanţii INVV, AŞM, catedrei de viticultură a UASM, publicate în literatura de specialitate. Aceste recomandări, se propun diferite sisteme tehnologice de cultivare a soiurilor de masă, inclusiv 3 complexe de măsuri agrofitotehnice privind cultura protejată, neprotejată şi semiprotejată.
În funcție de agrocomplexul ales de cultivare a soiurilor de masă, este necesar de stabilit forma butucilor şi tipul de suport pentru a asigura instalarea lui la timp şi formarea scheletului butucilor în 3-4 ani şi punerea lor pe rod cât mai devreme posibil cu trecerea viilor tinere în categoria viilor roditoare.
Bibliografie: GHID PENTRU PRODUCĂTORII DE STRUGURI PENTRU MASĂ