DNV este considerată una dintre cele mai importante boli infecțioase ale animalelor, aflată permanent sub observația OIE, care a inclus-o în Lista A, printre cele mai atent supravegheate 15 boli ale animalelor. Prezența bolii într-un efectiv determină pierderi economice: mortalitate la tineret, pierdere în greutate, scăderea producției de lapte, deprecierea pieilor, predispunerea la alte îmbolnăviri, infertilitate, avorturi etc.
Etiologie
Agentul etiologic al DNV este un virus din fam.Poxviridae, genul Capripoxvirus. Sunt virusuri foarte rezistente la acțiunea agenților fizici și chimici. Au o rezistență remarcabilă în mediul ambiant. În țesuturile cutanate necrozate și uscate rezistă cel puțin 33 de zile.
Tabloul clinic
Perioada de incubație este de 1-5 săptămâni în infecția naturală. Tabloul clinic al bolii variază între evoluții inaparente și evoluții foarte grave, cu mers acut, subacut sau cronic. La debutul bolii, se instalează febra, anorexia, salivația și jetajul, la care se adaugă, după 48 de ore, erupția cutanată nodulară pe bot, gât, periocular, piept, coapse ca și pe restul corpului, dar și pe mucoasa nazală și bucală. Nodulii sunt dureroși, duri la palpare, circumscriși, cu diametrul de 0,2-5 cm, situați profund în grosimea pielii și extinzându-se până în derm, țesutul subcutanat și chiar până în mușchi, iar pe secțiune sunt slăninoși, de culoare gălbuie. Apariția nodulilor este însoțită, de regulă, de olimfonodită regională pronunțată și persistentă. Adesea, nodulii se necrozează și conținutul lor se elimină în timp de 7-8 zile, lăsând în loc leziuni crateriforme, care se vindecă în timp de 20-90 de zile. Leziunile se vindecă, formându-se cicatrici persistente.
La animalele adulte, terminarea boli este vindecarea, în aproape toate cazurile, mortalitatea nedepășind 1-2% dar, la tineret, evoluția este mai gravă, uneori chiar foarte gravă. Au fost observate focare în care s-a înregistrat o frecvență foarte ridicată a cazurilor cu evoluție malignă, cu erupție masivă atât pe piele cât și pe mucoase, cu edeme subcutanate întinse și cu complicații secundare bacteriene, în care mortalitatea a atins 75% din animalele îmbolnăvite. În astfel de cazuri, se pot înregistra și alte manifestări ca: șchiopături, din cauza inflamației tendoanelor, sinoviilor și tecilor vaginale, sau a edemelor articulare, precum și mamite, avorturi, endometrite postavortive, sterilitate, diverse manifestări aleatorii cauzate de infecțiile secundare. În astfel de cazuri, cu evoluție gravă, dacă nu survine moartea, vindecarea se produce anevoie, în răstimp de 2-6luni, leziunile mai pot fi finalizate timp de încă unu sau doi ani.
Diagnostic
În zonele endemice de DNV diagnosticul se stabilește clinic, de către practicieni, dar dacă suspiciunea de DNV apare într-o țară indemnă, diagnosticul trebuie confirmat cu certitudine prin examen de laborator, în care scop se execută: examenul histologic al țesutului lezionat și izolarea și identificarea virusului.
Profilaxie
Pentru prevenirea apariției bolii, legislația sanitar veterinară a majorității țărilor indemne de DNV prevede interdicția importului de taurine, carne și piei de taurine din țările în care DNV există. Se consideră o boală supusă declarării oficiale obligatorii și carantinării de gradul I. În caz de apariție confirmată a bolii, bovinele bolnave și cele suspecte de contaminare se lichidează în condiții speciale de supraveghere sanitară veterinară și prevenire a difuzării bolii. În tările în care DNV este endemică nu se merge pe asemenea măsuri radicale.
Se aplică măsuri complexe de combatere, care includ vaccinarea bovinelor sănătoase, sacrificarea sau tratarea animalelor bolnave cu antibiotice, pentru diminuarea pierderilor cauzate de infecțiile secundare, aspersarea de substanțe insecticide pentru distrugerea agenților transmițători, dezinfecții, limitarea mișcării animalelor etc. Dintre acestea, dezinsecțiile repetate, de la care s-ar putea aștepta cele mai bune rezultate, au inconvenientul că distrug nu numai țânțarii implicați în transmiterea DNV, dar și o mare varietate de alte artropode, în special insecte, determinând astfel grave dezechilibre ecologice