Porumbul trebuie semănat într-un sol afânat, pe un strat adânc, bine mărunţit la suprafaţă, cu rezervă mare de apă şi curat de buruieni. Lucrările solului încep imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare şi vizează, pe lângă mobilizarea solului, încorporarea resturilor vegetale, mărunţirea, nivelarea şi realizarea în rezerve cât mai mari de apă în sol.
- În agricultura tradițională
După plantele recoltate târziu, se execută arătura de toamnă la aceleaşi adâncimi ca şi arătura de vară, cu plugul în agregat cu grapa stelată.
În condiţiile solurilor grele, compacte, cu exces temporar de umiditate, pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric se vor executa afânări adânci la 50 - 80 cm, o dată la 4 ani.
Pe solurile cu strat arabil subţire, adâncimea arăturii se va limita în funcţie de grosimea acestuia. Pe terenurile în pantă, arăturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel.
Lucrările solului din primăvară asigură calitatea însămânţării, încolţirea şi răsărirea porumbului. Dacă terenul este nivelat, neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă, solul se va lucra în preziua semănatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.
Citește și: STANISLAV BÎZGAN: „Porumbul cultivat pe pământul de pe care a fost recoltată anterior soia, este asigurat cu elementele nutritive necesare”
Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat, şi îmburuienat, după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi, pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului, cu combinatorul, perpendicular pe direcţia de semănat. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimăvărare şi până la semănat.
Este corespunzător patul germinativ când solul, pe adâncimea de 3 - 6 cm este mărunţit şi zvântat, iar dedesubt este „aşezat”, pentru a favoriza ascensiunea apei la bob.
Pentru obţinerea de economii de combustibil şi evitarea tasării accentuate se recomandă efectuarea printr-o singură trecere a mai multor operaţiuni: administrarea îngrăşămintelor, a erbicidelor, insecticidelor, o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.
- Sistemul de lucrări minime în cultura de porumb
Numai prin două treceri ale tractorului pe teren se pot realiza răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, răspândirea erbicidelor pe toată suprafaţa (prima cursă a tractorului); pregătirea patului germinativ, semănatul cu aplicarea concomitentă a îngrăşămintelor chimice pe rând (a doua trecere a tractorului).
Citește și: CUM ALEGEM CORECT HIBRIZII DE PORUMB. Hibrizi autohtoni, dezvoltați la Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”
Există şi posibilitatea ca toate lucrările (răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, semănatul, răspândirea erbicidelor) să se efectueze într-o singură trecere pe teren. Este vorba de agregate purtate de tractoare de mare capacitate, care îndeplinesc toate operaţiile amintite. Această din urmă variantă se poate aplica numai în zonele umede, unde nu se pune problema acumulării rezervelor de apă. În zonele secetoase se poate aplica numai în condiţii de irigare.
Sistemul minim de lucrări ale solului pentru porumb asigură producţii corespunzătoare dacă: se aplică îngrăşăminte şi pe rândul de seminţe, pentru a grăbi creşterea tinerelor plante; se folosesc dispozitive de presat solul peste sămânţă; solul se lucrează în condiţii optime de umiditate şi se aplică erbicide pentru reducerea la minimum a numărului de praşile.
Pentru țara noastră, unde până în prezent arătura de toamnă pentru porumb este o condiţie obligatorie, sistemul minim de lucrări s-ar putea executa în două etape: la prima, aplicarea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa şi aratul; la a doua, lucrările solului de primăvară, aplicarea erbicidelor, aplicarea îngrăşămintelor pe rând şi semănatul.
Citește și: CÂND SE ERBICIDEAZĂ PORUMBUL?
Sistemul minimului de lucrări în cultura porumbului se referă nu numai la pregătirea solului, ci şi la eliminarea din cultura acestei plante a tuturor lucrărilor de îngrijire, prin utilizarea erbicidelor. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru cultura porumbului se poate realiza în diferite variante, în funcţie de textura solului, de planta premergătoare, de umiditate, de forţa motrică şi de utilajele care stau la dispoziţie.
Aplicarea acestui sistem trebuie să conducă la economie de carburanţi, la combaterea eroziunii solului, la conservarea apei, la combaterea eficientă a buruienilor, fără să se diminueze producţia finală de porumb boabe.
Sistemul „alternativ“ de lucrare a solului (arătură la intervale mai mari - lucrări anuale cu grapa cu discuri) se situează ca producţie sub nivelul arăturii normale anuale cu numai 4-5%. Rezultatele acestea încurajează abordarea unei orientări noi în lucrarea solului pentru porumb, gândind şi la alte tipuri de grape cu discuri pentru tractoarele de mare putere ce se află în dotarea unor unităţi agricole mari, la soluri cu textură mai favorabilă decât textura solurilor brun-roşcate tipice.
CERINŢE FAŢĂ DE SOL
Porumbul asigură cele mai mari producţii pe solurile fertile, adânci, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să aprovizioneze în optim planta cu apă şi elemente nutritive.
Producţiile cele mai mari se obţin pe solurile lutoase şi luto-nisipoase, cu 3-5% humus, peste 8 mg P2O5 şi peste 20 mg K2O/100 kg sol, gradul de saturaţie în baze de 75-90 % şi pH de 6,5-7,5.
Solurile nisipoase pot fi valorificate de porumb prin fertilizare şi irigare, dar solurile argiloase, care reţin umiditatea, se încălzesc încet primăvara, iar vara crapă, rupând rădăcinile plantelor, fiind mai puţin indicate. De asemenea, rezultate slabe se obţin pe solurile tasate şi compacte.
Citește și: DE CE CADE PORUMBUL ÎNAINTE DE RECOLTARE? Cum poate verifica fermierul prezența putregaiului tulpinilor de porumb?
CERINŢE FAŢĂ DE CĂLDURĂ
Seminţele de porumb germinează la 8-10°C. La temperaturi mai scăzute în sol, ca urmare a atacului ciupercilor saprofite boabele putrezesc. Dacă umiditatea solului este suficientă pentru germinare, răsărirea porumbului are loc în 16-20 zile la temperaturi de 10-12oC, în 13-15 zile la temperaturi de 12-15oC, în 8-10 zile la temperaturi de 15-18oC şi în 5-6 zile la temperatura de 21oC.
Când coleoptilul este încă sub suprafaţa solului, porumbul poate suporta îngheţuri nocturne de până la –6oC (chiar –8oC). După răsărire, creşterea încetează la temperatura de 4-5°C, brumele târzii distrug frunzele, iar temperatura de -4°C distruge complet planta de porumb. Dacă meristemul de creştere este în sol atunci când intervin aceste temperaturi, planta poate regenera ulterior.
Creşterea porumbului se desfăşoară în condiţii bune atunci când temperaturile medii nu scad sub 13°C în luna mai şi sub 18°C în lunile iulie şi august. Rata de creştere cea mai ridicată se înregistrează la temperaturi cuprinse între 24 şi 30°C.
În faza de înflorire, temperatura optimă este cuprinsă între 18 şi 24°C. Temperaturile mai ridicate determină un decalaj între apariţia paniculelor şi cea a stigmatelor, accentuând fenomenul de protandrie1 , iar temperaturile de 28-30°C, precum şi oscilaţiile mari de temperaturi de la zi la noapte scad viabilitatea polenului, ceea cedetermină un procent ridicat de sterilitate şi scăderea producţiei.
De la fecundare până la coacerea în ceară, planta de porumb necesită temperaturi moderate şi fără oscilaţii, care să permită funcţionarea aparatului fotosintetic pe o perioadă cât mai lungă, astfel încât să se asigure umplerea boabelor.
După maturitatea în ceară, porumbul necesită temperaturi ridicate şi un climat uscat, care să permită o pierdere rapidă a apei din bob.
CERINŢE FAŢĂ DE UMIDITATE
Porumbul are o rezistă bună la secetă, în mod deosebit în prima parte a perioadei de vegetaţie, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, coeficientului de transpiraţie redus (cuprins între 246 şi 589) şi caracterului xerofitic al părţii aeriene (capacitatea de reducere a suprafeţei foliare prin uscarea frunzelor bazale şi răsucirea limbului foliar).
Pentru a germina, boabele de porumb absorb 27-34% apă din greutatea lor la temperatura de 8-10o C. Perioada critică pentru apă este între 10-20 iunie şi 10-20 august, respectiv înaintea apariţiei paniculelor şi până la maturitatea în lapte. În această perioadă, solul trebuie să aibă 60 - 80% apă din capacitatea de câmp.
În faza de umplere a boabelor, lipsa de umiditate provoacă şiştăvirea acestora. În condiţiile din ţara noastră, producţiile de porumb sunt peste medie atunci când precipitaţiile sunt de peste 40 mm în luna mai, 60 mm în iunie, 60 mm în iulie şi sub 80 mm în august. Repartizarea optimă a precipitaţiilor este următoarea: 60-80 mm în luna mai, 100-120 mm în iunie, 100-120 mm în iulie şi 20-60 mm în august (Humlum J., 1942, citat de Bîlteanu Gh., 1998).
Porumbul găseşte cele mai bune condiţii de vegetaţie atunci când precipitaţiile anuale sunt de peste 500 mm, precipitaţiile căzute între 1 ianuarie şi 31 august sunt de peste 350 mm sau precipitaţiile căzute între 1 mai şi 31 august sunt de peste 250 mm (Safta I., citat de Bîlteanu Gh., 1998).
Grindina produce pagube importante atunci când aceasta cade în faze mai avansate de vegetaţie a porumbului, în special după înspicat. Până în faza de 6-8 frunze, planta de porumb se reface în scurt timp. Apa freatică este în optim pentru porumb dacă se găseşte la 1,5-3,5m adâncime.
CERINŢE FAŢĂ DE LUMINĂ
Porumbul este o plantă de zi scurtă care creşte bine la lumină intensă. Energia chimică a biomasei plantei de porumb poate reprezenta 5-6% din energia solară incidenţă pe sistemul foliar, cca. 50% din această energie regăsindu-se în boabe.
Bibliografie: FITOTEHNIE. Conf.univ.dr. Viorel ION.