BENEFICIILE PĂSTÂRNACULUI. Proprietăți, utilizare, cultivare

29 dec 2023
Păstârnacul prezintă importanță pentru conținutul bogat în substanțe organice, vitamine și uleiuri eterice. Se consumă rădăcina îngroșată și rareori frunzele foarte tinere. Rădăcinile tuberizate cu gust dulce și aromă plăcută se folosesc ca condiment sa la conserve. Rădăcinile și frunzele de păstârnac constituie și un furaj de calitate pentru animale și au, de asemenea, proprietăți terapeutice recunoscute în tratamentul bolilor mintale, fortificarea unghiilor, oaselor, plămânilor și în normalizarea circulației periferice și a diurezei.
 
Păstârnacul are o compoziție asemănătoare cu cea a pătrunjelului, fiind bogat în săruri de potasiu, vitamina A, B1 - 0,11 mg, B2 - 0,07 și C - 30mg, în ulei volatil ( care îi imprimă gustul și aroma specifică) , conținând și săruri minerale de K, P, Mg, Fe. Rădăcinile au 17-19%  s.u. ( 9-12% glucide, 1,3% protide). Valoarea energetică este exprimată prin 40 kcal la 100 g rădăcini.  
 

Păstârnacul, beneficii

Efectele terapeutice sunt moderate, deoarece se consumă în cantități reduse, numai ca adaos, în schimb, proprietățile nutritive sunt remarcabile. Este recomandat în reumatism, afecțiuni renale, gută, hipertensiune arterială, dereglări ale ciclului menstrual.
 
Rădăcinile de păstârnac sunt indicate pentru diete, în cazurile în care există probleme de anemie sau astenie, sau pur și simplu când cineva se află în convalescență. În plus, această plantă drenează ficatul, curăță sângele, tonifiază plămânii și inima și reglează digestia. El poate spori și pofta de mâncare și ajută la depășirea nevrozelor.
 
Ca și celelalte rădăcini de umbelifere, cele de păstârnac sunt tonic-aperitive și ușor diuretice, prin diureză producându-se și o eliminare de toxine, deci au efect depurativ-diuretic. Se citează efectul emenagog (contribuind la reglarea ciclurilor), precum și cel antireumatismal.
 
În afară de aceste întrebuințări, păstârnacul este utilizat și ca afrodisiac, în special sub formă de suc obținut din rădăcinile plantei. Acesta se bea îndulcit cu miere, de câteva ori pe zi.
 
Din rădăcinile acestei plante se pot obține pastinatin și beroxan, care au proprietăți de calmare a nevrozelor și de tratare a problemelor biliare, sau a celor de piele.
 

Păstârnacul, cultivare

Înainte de cultivare, semințele de păstârnac trebuie ținute în apă pentru câteva zile. După aceea, trebuie să vă asigurați că locul unde veți planta legumele este bine pregătit și îngrășat cu gunoi de grajd. În timpul primăverii, el trebuie să fie nivelat. Tot în acest anotimp se vor planta în rânduri la aproximativ 30 de centimetri distanță semințele de păstârnac. Adâncimea optimă pentru semănare va fi de maxim trei-patru centimetri. Este indicat să acoperiți rândurile cu mraniță, întrucât aceasta funcționează ca și protector împotriva dăunătorilor. După ce plantele răsar, este recomandat să pliviți buruienile cât mai repede cu putință, întrucât altfel plantele nu se vor dezvolta așa cum trebuie.
 
În ceea ce privește răritul, acesta se face de două ori: o dată când plantele ajung la aproximativ șase centimetri și a doua oară când rădăcinile ajung pe la 15 centimetri. Dacă vremea nu ține cu dumneavoastră și verile sunt secetoase, trebuie să udați păstârnacul cam de două ori pe săptămâna și, în același timp, să aplicați și o îngrășare suplimentară.
loading ...