Făinarea mărului - Patogenul responsabil
Făinarea mărului este o boală cauzată de Podosphaera leucotricha, o ciupercă care face parte din binecunoscuta clasă Ascomyceta, familia Erysiphaceae. Din această familie, mai cunoscut este patogenul Erysiphe graminis, care provoacă făinarea la cerealele păioase.Făinarea mărului - Specii afectate
Pe lângă mar, care este gazda principală, genul Podosphaera mai poate provoca infecţii și la păr, gutui, piersic și prun.Făinarea mărului - Simptome la nivelul mugurilor
Aceste simptome sunt foarte ușor de confundat cu alte probleme de natură patologică sau chiar fiziologică. Asta mai ales dacă boala se manifestă foarte vremelnic, imediat ce mugurii au plecat în vegetaţie.Ciuperca iernează pe mugurii terminali, de creștere, dar și pe cei florali. Mugurii infectaţi de regulă sunt cei care pleacă lent în vegetaţie. Putem observa destul de des situaţii in care pe anumite ramuri, mugurii refuză să plece în vegetaţie sau sunt foarte lenţi în dezvoltarea lor.
De fapt, plecarea lentă în vegetaţie a mugurilor infectaţi cu făinare este pozitivă pentru patogen. Mugurii infectaţi, care vor pleca mai târziu, vor asigura o sursă puternică de infecţie primară (conidii), exact în momentul când mugurii sănătoși plecaţi mai devreme au format ţesuturi noi, imature, susceptibile la infecţia cu făinare.
În cazul în care cantitatea de inocul din muguri este mare, iar condiţiile din primăvară foarte prielnice făinarii, patogenul poate produce moartea mugurelui, încă înainte de dezmugurit. În condiţii de iarnă, atunci când temperatura scade sub pragul de îngheţ, mugurii infectaţi cu făinare sunt cei care cedează primii.
Făinarea mărului - Simptome la nivelul florilor
Făinarea mărului poate produce infecţii și la nivelul florilor. Fenomenul se poate manifesta foarte puternic în cazul soiurilor sensibile la făinare. Florile nu se dezvoltă normal, petalele tind să crească deformat, alungit.Nedezvoltându-se corect, petalele nu vor mai avea culoarea și fragilitatea specifică. Din contră, vor fi decolorate și vor avea un aspect cărnos, rigid. Din cauza acestor simptome, se va manifesta bine cunoscutul simptom „flori de ceară”. Întreaga inflorescență se va acoperii cu o pulbere albă, specifică acestei boli.
Făinarea mărului - Simptome la nivelul frunzelor și lăstarilor tineri
Simptomele care apar pe frunze și tinerii lăstari sunt printre cele mai întâlnite și ușor de recunoscut. Făinarea mărului se manifestă pe noile creșteri, care apar de regulă din mugurii vegetativi din vârful ramurilor. Acești muguri sunt sursă principală de inocul.Primăvara, în perioada de dezmugurire și creștere vegetativă, ciuperca începe să colonizeze țesutul verde. Foliajul și noii lăstari apăruți, pot fi distruși înainte ca aceștia, să ajungă la dimensiunea lor naturală. Fenomenul este ușor de recunoscut. Vom putea observa ramuri, care conțin mici frunzulițe lipsite de viabilitate, acoperite cu o pulbere albă specifică. Aceste simptome sunt de obicei datorate infecției primare cu făinarea mărului.
Cel mai adesea însă, observăm boala apărută ca urmare a infecțiilor secundare de la nivelul lăstarilor nou formați. Frunzele bolnave devin înguste, șifonate, pipernicite și fragile. Boala se manifestă dinspre vârful ramurilor, spre bază. Rigiditatea si poziția lăstarilor afectați de boala, plus culoarea albicioasă, dau zonei bolnave un aspect de „drapel”. Pe măsură ce timpul trece, zona afectată se brunifică, iar rigiditatea se accentuează.
Făinarea mărului – relaţia cu factorii de mediu și tehnologici
Temperatura
De regulă, mugurii infectați cu făinare nu supraviețuiesc iernilor severe, fiind mai sensibili la temperatura scăzută, comparativ cu mugurii sănătoși. În ultima perioadă, observăm cu toții că făinarea a început să fie o problemă tot mai vizibila. Probabil din cauza iernilor blânde, tot mai mulți muguri infectați supraviețuiesc iernii. Aceștia apoi, dau naștere la noi organe vegetative, pe care se vor dezvolta conidiile responsabile de infecțiile primare.Patogenul se dezvoltă foarte bine într-un interval termic destul de larg (10°C-25°C).
Umiditatea
Făinarea este o boală care nu are nevoie de apă liberă pe frunze. Din contră, precipitaţiile pot să se interpună în ciclul evolutiv al patogenului. Precipitaţiile pot suprima producţia de spori al patogenului.Umiditatea atmosferică (peste 70%) este foarte prielnică făinării.
Ploile și temperatura scăzută, sunt factori conturbatori în ciclul biologic al patogenului. În schimb, temperatura ridicată din timpul zilei și roua puternică din perioada nopții sunt condiții foarte prielnice făinării.
Tehnologia aplicată în livadă
- Lipsa tratamentelor fungide, poate duce la situații în care făinarea mărului, să scape de sub control;
- Fertilizarea excesivă, neechilibrata cu azot, poate duce la creșterea luxuriantă a ramurilor, dar și la predispoziția infectări cu patogeni;
- Taierile neconforme, care nu asigură o bună aerisire a coroanei, poate creea un microclimat propice patogenului;
- Plantarea de soiuri sensibile la făinare este o cauză pentru care putem avea probleme cu făinarea. Multe soiuri sensibile la făinare prezintă calităţi comerciale, care le menţin ca favorite în livezile noastre.
Făinarea mărului – metode de control
În condiții normale, foarte rar se întâmplă ca făinarea, să provoace în mod direct pagube semnificative din punct de vedere economic. Nu același lucru îl putem spune în privința soiurilor sensibile la făinare. În cazul acestora, calitatea producției poate să fie depreciată. În plus, pomii fructiferi afectați puternic de făinare au risc crescut de a fi invadați de alți patogeni, mult mai periculoși.Metode profilactice (preventive) de control
O metodă preventivă ar fi să cultivăm doar soiuri de măr rezistente la făinare. Din păcate, multe soiuri sensibile, pe lângă aspectul comercial sunt și foarte gustoase. Nu putem renunța la ele, doar pentru că sunt sensibile la făinare.Eliminarea în decursul perioadei de vegetație a tuturor ramurilor afectate de făinare este o alta metoda profilactica. Mai ales în perioada de primăvara, aceste ramuri sunt foarte vizibile. Eliminați imediat aceste ramuri!
Tot acel praf de culoare albicioasă prezent pe zona afectată de făinarea mărului, sunt conidiile (fructificațiile ciupercii). Dacă aceste zone infectate nu sunt îndepărtate, conidiile vor transmite mai departe infecția de-a lungul perioadei de vegetație. Într-un final, vor infecta mugurii, care vor transmite infecția de la un sezon la altul.
Fertilizarea echilibrată cu azot este o altă măsură preventivă. Azotul stimulează creșterile vegetative, iar în cantități ridicate, poate menține ramurile verzi, imature, până târziu în toamnă. Cu cât este mai lungă perioada de creștere al ramurilor, cu atât crește riscul ca mugurii imaturi din vârful acestora, să fie colonizați cu miceliul ciupercii.
Sursa: agromentor.ro