Dacă vigoarea creșterilor este prea mică apare fructificarea excesivă, iar producția va fi de slabă calitate. Mai mult, pomul nu va mai ocupa întreg spațiul alocat, iar la unele soiuri poate apărea alternanța de rodire. Astfel că tăierile executate corect devin obligatorii pentru livezile unde se dorește performanță.
Subiectul tăierilor la măr este vast și există mai multe abordări. Însă informațiile din acest articol succint pot fi un bun punct de plecare pentru mai departe.
În livezile super-intensive distanța dintre pomi variază de obicei între 80 – 110 cm, dar poate ajunge chiar și la 40 cm în cazuri extreme. Pentru a obține vigoarea corespunzătoare se aleg pomi altoiți pe clone cu efect de piticire ale portaltoiului M9, B9, M27.
Densitatea mare de pomi la hectar ne face să uităm de formele de coroana tradițională și de tehnicile de tăiere caracteristice acestora. Într-o plantație de măr modernă se urmărește realizarea coroanelor de tip fus subțire sau fus tufă, în cazul distanțelor mai mari de plantare dintre pomi.
Primul lucru cu care începem este eliberarea axului central de lăstarii concurenți, prin tăieri în cep. Acești lăstari se recunosc ușor, deoarece sunt de dimensiuni asemănătoare și, de obicei, nu prezintă mugurele apical de rod.
Al doilea lucru este constatarea vigorii prin observarea creșterilor anuale, privind de la vârf în jos.
Creșteri normale ale axului central sunt:
- 50 cm în anul 1
- 75-100 cm în anul 2
- 75-100 cm în anul 3
- 50 cm în anul 4
Dacă creșterea anuală a axului central este prea lungă, acesta trebuie scurtat într-un loc unde se dorește ramificarea. Alternativ, creșterea se poate lăsa lungă, dar va trebui să intervenim cu operațiuni de crestare, pentru a stimula creșterea lăstarilor laterali. Un lăstar anual lăsat prea lung sau necrestat se poate garnisi cu muguri de rod în anul următor asemenea unei ramuri, lucru nedorit dacă ne propunem realizarea unei coroane.
Dacă pomul depășește în plan vertical spațiul alocat, atunci axul central trebuie scurtat în dreptul unui lăstar lateral.
Ramurile vechi, ramurile degarnisite de muguri de rod, sau cele care au ajuns la o grosime mai mare de 60% din grosimea axului central se elimină printr-o tăietură “olandeză” în cep.
Ramurile subțiri, care prezintă muguri de rod, se normează ținând cont de vârsta pomului, producția așteptată și de principiul echilibrării creștere vegetativă - fructificare. Normarea este practic o rărire, care va fi urmată de o rărire manuală a fructelor, după căderea fiziologică.
Sursa: agro.basf.ro