TRATAREA RĂNILOR DUPĂ TĂIEREA POMILOR. De ce este importantă, ce boli pot provoca rănile

Pe parcursul tăierii, provocăm răniri. Aceste răni asigură prin ele pătrunderea bolilor infecţioase în pom. Cel mai des afectaţi sunt pomii sâmburoşi – în primul rând, piersicul şi caisul – care pot suferi de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate de bacteriile Pseudomonasos şi Leukosis; dar aici se încadrează și cancerul nectrial (Nectria galligena) la măr (mai rar la păr), şi alte boli ale părţilor lemnoase.

Cea mai comună, şi cea mai gravă problemă este uscarea crengilor sâmburoşilor. Această boală poate fi cauzată de două bacterii, separat sau împreună. Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv. syringae şi ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta, comportamentul, construcţia biologică şi preferinţele de mediu ale celor două fiind asemănătoare.

Cei mai expuşi acestor infecţii sunt piersicul şi caisul, însă ele pot afecta şi ceilalţi sâmburoşi. Simptomele infecţiei apar prima dată primăvara, sau la începutul verii. La început, frunzișul devine verde palid, mai începe a se ofili, după care se usucă. Se usucă întreaga ramură, iar în unele cazuri mai grave moare însuși pomul. Pe părţile muribunde pot apărea răni canceroase, chiar şi răşină. În părțile de sub creanga moartă, răsar lăstari, iar în cazul morţii pomului - la baza tulpinii.

Pe părţile mai groase, apariţia unor protuberanţe pe suprafaţa scoarţei semnalizează prezenţa infecţiei (a ciupercii), protuberanţa fiind cauzată de înmulţirea infecţiei sub scoarţă. Agenții patogeni se înmulțesc în zilele de toamnă, datorită vremii răcoroase şi a precipitaţiilor. Pentru infectare este nevoie de rănire, aceste răni sunt cauzate de cele mai multe ori de uneltele de cultivare, de tăiere, dar pot apărea şi datorită rosului animalelor sau de gelivură, care creează condiții prielnice pătrunderii agenților patogeni.

De asemenea, şi mugurii de rod (mai ales la cais) îngheţaţi iarna, și căzuți primăvara timpurie pot fi surse de rănire. În continuare, se începe o procedură de autoinducţie.

Agenții patogeni consumă rezervele de glucide ale pomilor, şi astfel pomii devin mai sensibili la ger, se deteriorează, slăbeşte. În pomul slăbit dăunarea se intensifică și se răspândeşte repede.

Infecţia distruge ţesutul de  floem și cambiul, prin aceasta se opresc funcţiile vitale ale pomului, şi ca urmare se începe ofilirea rapidă şi uscarea. Agenții patogeni suportă, chiar agreează temperaturile reduse, pentru a infecta au neapărată nevoie de precipitații, respectiv de umezeală. Din iarnă până în primăvară, copacii sunt într-o stare de repaus, și capacitatea lor de apărare este mai scăzută.

Prin urmare, una dintre metodele de apărare împotriva infecţiilor este alegerea corectă a perioadei de tăiere. Tăierea trebuie efectuată primăvara, în preajma sau chiar după înmugurirea pomilor, dar înaintea înfloririi lor. Din păcate, acest interval de timp este foarte scurt, și în plus, lucrând în coroană, sau îndepărtând crengile tăiate, există riscul de a rupe mulți muguri de floare.

În orice caz, după tăiere, rănile produse trebuie închise cu substanțe de tratare a rănilor. Pe parcursul tăierii, să nu uităm să îndepărtăm şi rănile canceroase.

Stropirea de spălare a pomilor cu soluţii cu conţinut de cupru poate fi eficientă după desfrunzire, respectiv primăvara, în perioada care precede înmugurirea. Deoarece tăierile efectuate în perioada de repaus au multe dezavantaje din punct de vedere al sănătăţii plantei, este recomandată efectuarea acestor activităţi la sfârşitul verii, sau la începutul toamnei.

Bibliografie: TĂIEREA POMILOR FRUCTIFERI.