Simptomele infecției
Armillaria mellea atacă de regulă vițele bătrâne, slăbite, debilitate şi vițele din plantațiile cu exces de umiditate în sol. Boala se manifestă în focare care se extind an de an, pe măsura infectării solului. Identificarea ciupercii se face prin îndepărtarea scoarței de trunchi, deasupra sau sub linia solului sau pe rădăcinile mai mari. Ciuperca produce un covoraș alb de hife miceliene, între scoarță și lemn. Țesuturile infectate au un miros specific, de ciupercă, atunci când umiditatea crește.
Simptomele pe frunze depind de vârsta și sensibilitatea plantei. În funcție de condițiile de mediu, dezvoltarea bolii poate fi:
- progresivă (declin lent) unde principalele simptome sunt: scăderea vigorii plantei; reducerea lăstarilor care duce la piticirea plantelor; plantele pitice pot supraviețui un sezon dar frecvent mor în timpul perioadei de repaus; modificări foliare (frunzele au culoare și formă anormală), respectiv, pot fi mici, de culoare verde închis, prezentând simptome de arsură, se pot ofili și pot să cadă; în mod obișnuit, într-o plantație există plante cu grade diferite de declin.
- bruscă (apoplexie) - poate avea loc fără a exista simptome pe frunze; apoplexia poate să apară în perioada de stres hidric sau o dată cu apariția primelor fructe.
Simptome la baza tulpinii
În stadiu final, hifele miceliene ce colonizează rădăcinile ajung și la zona coletului și pot urca pe trunchi câțiva decimetri. Hifele miceliene pot fi observate foarte ușor prin înlăturarea scoarței; uneori hifele miceliene distrug scoarța și atunci devin mai ușor vizibile. Plantele afectate prezintă adesea fisuri/leziuni; crăpăturile apar datorită presiunii exercitate asupra scoarței de către hifele miceliene. În perioada rece a toamnei și la începutul iernii, ciuperca produce fructificații pe linia solului, în jurul trunchiului vițelor infectate.
Simptome pe rădăcini
În interiorul rădăcinilor se formează la nivelul cambiului, între scoarță și lemn, un miceliu alb, dens, care uneori formează un tub micelian; învelişul rădăcinilor se brunifică, devine moale și se fisurează permiţând astfel observarea miceliul ciupercii. Pe partea exterioară a rădăcinilor se pot forma filamente miceliene dispuse în formă de rețea (rizomorfe de 1-2 mm în diametru, de culoare negru-mahon).
Masuri de prevenire si combatere:
Măsurile de control și eradicarea bolii sunt complexe și dificile, de aceea plantațiile trebuie amplasate pe terenuri bine drenate. Se recomandă eliminarea și arderea plantelor atacate, îmbăierea butașilor înainte de plantare într-o soluție de Zeamă Bordeleză 3 %, arderea frunzelor din plantație. Pe terenurile infectate, cel puțin un an, nu se replantează viță-de-vie.
Bibliografie: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR LA VIŢA-DE-VIE