Metoda cu apă de var
Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată; se lasă să se limpezească. Varul se va depune pe fundul sticlei, iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri), apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată.După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var, se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană, în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Această miere este improprie pentru iernare, ea trebuind să fie înlocuită.
Metoda cu alcool
Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată; după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei, se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă, în caz contrar, dacă lichidul se tulbură şi devine albicios, mierea este de mană, şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită.De asemenea, iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează, în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm, unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. Mierea de floarea-soarelui şi, în special cea de răpită, cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune.
Pentru a spori producţia de miere extrasă, unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr, ceea ce iarăşi nu este bine. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Cuvintele apicultorului american A. Root sunt convingătoare în acest sens.
Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine, este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală, chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut.