PRACTICI DE APICULTURĂ ECOLOGICĂ ȘI BIODINAMICĂ

PRACTICI DE APICULTURĂ ECOLOGICĂ

Fagurii artificiali

Folosirea fagurilor artificiali reduce volumul de muncă al albinelor. Dar această practică interferează cu dezvoltarea coloniei de albine. Structura predefinită a fagurelui cu celule pentru miere influențează raportul diferitor tipuri de indivizi din stup. Diametrul mic al celulelor fagurelui artificial corespunde celulelor de albine lucrătoare. Trântorii au nevoie de celule mai mari pentru dezvoltarea lor. Prin urmare, această practică inhibă dezvoltarea puietului de trântori. Însă trântorii joacă un rol secundar în apicultura ecologică, deoarece se folosesc regine fecundate de la stupinele de reproducere. Astfel, este preferabil un număr redus de puiet de trântori, deoarece aceștia nu fac decât să consume din rezervele de hrană ale familiei.

Evitarea roirii. Lărgirea cuibului

Pentru a oferi albinelor suficient spațiu în timpul fazei de creștere a coloniei (primăvara și începutul verii), apicultorii extind compartimentul de puiet și de miere, adăugând faguri artificiali. Gratia despărțitoare (gratia Hanneman) împiedică regina să depună ouă în compartimentul de miere, dar micile albine lucrătoare pot ajunge la fagurii cu miere. Acest lucru favorizează recoltarea unei cantități mai mari de miere, iar comportamentul natural de roire al coloniei de albine, prin această lărgire a spațiului, poate fi redus.

Metode de formare a coloniilor tinere

Formarea unui roi prin stolonare:

Apicultorii iau, din colonii diferite, faguri cu puiet și cu miere și îi plasează, împreună cu o regină străină împerecheată, într-un stup nou.

Formarea unui roi artificial:

Apicultorii iau albine din diferite colonii, fără faguri cu puiet și cu miere. Le plasează împreună într-o ladă pentru roi. O zi mai târziu, ei plasează aici o regină străină.

Distrugerea botcelor

Pentru a suprima procesul natural de roire, apicultorii distrug celulele pentru regine în creștere, așa-numitele botce. Acest lucru împiedică divizarea coloniei. Întreaga colonie rămâne în stup cu regina existentă, iar producția de miere rămâne la nivel ridicat.

Regine fecundate din stupinele de reproducere

Pentru a menține o producție ridicată de ouă, cei mai mulți apicultori folosesc în fiecare an regine noi, majoritatea crescute în alte colonii, pentru a înlocui reginele cu vârsta de peste un an.

PRACTICI DE APICULTURĂ BIODINAMICĂ

Faguri naturali pentru puiet

În compartimentul de puiet, albinele clădesc faguri naturali. În celulele acestor faguri, regina depune ouă, apare puietul, iar albinele doici au grijă de el. Decizia privind cantitatea puietului este luată de colonia de albine însăși. Acest lucru este valabil atât pentru puietul de albine lucrătoare, cât și pentru cel de trântori. Astfel, spre deosebire de apicultura ecologică, numărul de trântori nu este menținut artificial la un nivel scăzut. Pentru a asigura formarea celulelor de diferite dimensiuni, se folosesc rame clăditoare (ramă fără fagure artificial). Ramele clăditoare conțin doar o fâșie îngustă de ceară, care servește pentru clădirea naturală a fagurelui de către albine.

Stimularea procesului natural de roire

În apicultura biodinamică, înmulțirea și înnoirea unei colonii de albine au loc exclusiv prin utilizarea comportamentului natural al roiului. Apicultorul așteaptă până când coloniile încep a roi și plasează roiurile formate în stupi noi. Sau controlează procesul de roire prin metode în armonie cu natura.

Metode în armonie cu natura de înmulțire a albinelor

• În cazul anticipării roirii, apicultorii nu așteaptă până când colonia se va diviza de sine stătător, ci controlează acest moment. Pentru a face acest lucru, ei plasează regina existentă împreună cu o parte din colonie, dar fără faguri cu puiet și cu hrană, într-o așa-numită ladă pentru roi. În această cutie se pune hrană, și ea se ține la loc întunecat timp de 3 zile. În așa mod, roiul artificial formează o nouă colonie de albine. După această „izolare”, apicultorii plasează colonia nou-formată într-un stup nou.
• În cazul roirii artificiale prin divizare, apicultorii plasează o parte din colonie împreună cu faguri cu puiet și cu hrană într-un stup nou. Acest lucru se face fie cu regina vârstnică, fie fără ea. În primul caz, noua colonie se dezvoltă împreună cu vechea regină; în al doilea caz, o regină tânără este crescută dintr-o botcă existentă. Deoarece vechea colonie, după divizare, are mai mult spațiu, tendința sa de roire scade. Noul stup este amplasat în locul vechiului stup, astfel încât cât mai multe albine să zboare înapoi spre noul stup.
• În cazul roirii artificiale prin stolonare, apicultorii divizează o colonie în creștere puternică. Ei plasează o parte din colonie împreună cu faguri cu hrană și cu puiet și cu cel puțin 2 botce într-un stup separat. În mod ideal, ei plasează acest stup la cel puțin 3 km de la locul vechi. În acest fel, apicultorii împiedică albinele culegătoare din colonia tânără să se întoarcă la colonia-mamă.

Bibliografie: Apicultura ecologică. Principii și implementare