SFECLA FURAJERĂ ÎN ALIMENTAȚIA VACILOR ȘI OILOR. Cantități și mod de administrare

Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa) se caracterizează prin producţii mari care pot să ajungă la peste 100 de tone la hectar, în funcţie de soiul sau de hibridul cultivat. Datorită suculenţei şi a conţinutului mare în glucide uşor digestibile, sfecla furajeră este consumată cu plăcere de rumegătoarele de fermă, în cazul cărora digestibilitatea substanţelor organice (SO) din sfeclă este apreciată la 85,5%, aceasta favorizând lactogeneza.
 
Utilizarea prelungită a sfeclei furajere în hrană în perioada stabulaţiei de iarnă a rumegătoarelor asigură şi o bună valorificare a carotenului din celelalte furaje prevăzute în raţii sau a celui existent în rezervele organismului. Valoarea nutritivă medie a sfeclei furajere este apreciată la 0,12-0,15 UN, 0,17 UNL, 0,18 UNC, şi 8,5-10 g PD, 7,6 g PDIN, 11,1 g PDIE la un kilogram.
 

Sfecla furajeră în hrana animalelor

Rădăcinile de sfeclă se păstrează timp de 4-6 luni în silozuri speciale, construite la suprafaţa solului. Întrucât este perisabilă, sfecla se va administra în hrana animalelor în primele luni ale perioadei de stabulaţie.
 
Furajul se utilizează în stare crudă, sub formă tocată, în următoarele cantităţi:

• 15-30 kg/zi/cap la vacile cu lapte, pentru care cantităţile mai ridicate determină reducerea conţinutului de grăsime din lapte;
• vaci în gestaţie: 10-15 kg;
• taurine adulte supuse recondiţionării: 20-30 kg;
• tineret taurin supus îngrăşării semiintensive sau extensive: 10-25 kg;
• tineret taurin femel de reproducţie de peste 12 luni: 10-15 kg;
• tineret taurin femel de 6-12 luni: 5-6 kg;
• tineret taurin de 3-6 luni: 1-2 kg;
• oi şi capre în lactaţie: 2-3 kg;
• oi şi capre în gestaţie,
• berbeci şi ţapi: 1-2 kg;
• tineret ovin şi caprin: 0,5-1 kg;
• ovinelor supuse îngrăşării li se administrează 4-5 kg/cap/zi.

În amestecurile furajere unice (AFU) destinate rumegătoarelor sfecla poate participa în proporţie de 30-40%.
 
Există câteva reguli generale privind folosirea sfeclei în hrana rumegătoarelor, şi anume:

• introducerea treptată în hrană în decurs de 10-15 zile, începând cu cantităţi mici şi până la atingerea consumului prescris;
• curăţirea de impurităţi (pământ) prin spălare;
• tocarea se face cu cel mult două ore înainte de administrare, pentru a preveni oxidarea;
• la utilizare este necesară suplimentarea calciului cu 1,5-2 g carbonat de calciu (cretă furajeră)/kg furaj.

 
Controlul calităţii sfeclei urmăreşte ca aceasta să nu fie îngheţată, mucegăită, intrată în putrefacţie, impurificată cu nisip sau cu pământ aderent.
 
Sursa: Revista Ferma