Hrănirea de stimulare proteică
Hrănirea de stimulare proteică se realizează prin diferite metode de administrare a polenului recoltat și măcinat sau a unor înlocuitori ai acestuia cum ar fi laptele praf, făina de soia, gălbenușul de ou, drojdia de bere, zer sau produse comercializate pe piața de profil.Metodele de întrebuinţare a polenului măcinat sau a înlocuitorilor acestuia presupun administrarea ca atare fie în interiorul stupului, fie in apropiere stupinei dacă vremea permite acest lucru. Pentru administrarea în interiorul stupului se folosesc tăvițe sau chiar capace de borcane care se așează în apropierea cuibului, iar pentru administrarea în apropierea stupinei se folosesc hrănitoare speciale de administrare a înlocuitorilor de polen.
Hrănirea familiilor de albine cu polen sau cu înlocuitori ai acestuia prezintă două mari neajunsuri: în primul rând acest tip de hrană administrată ca atare nu este destul de atractivă pentru albine (lipsesc îndulcitorii) și astfel există riscul ca albinele să-l care în exterior (când se administrează în stup) sau să-l evite; nu în ultimul rând această făină proteică este higroscopică, ceea ce presupune captarea umezelii din stup sau din atmosferă și implicit alterarea ei.
Dezavantajele menționate mai sus au determinat apicultorii să utilizeze aceste surse de proteine în combinație cu surse de hrană energetică, realizând astfel rețete de hrană suplimentară energo-proteică.
Hrănirea de stimulare energo-proteică
Această modalitate de hrănire este utilă mai ales primăvara timpuriu, când albinele nu pot zbura din cauza timpului nefavorabil, urmărindu-se dezvoltarea cât mai rapidă a familiilor în scopul valorificării eficiente a culesului principal de la salcâm. Cea mai la îndemână modalitate de folosire a acestei metode constă în aşezarea deasupra ramelor cuibului a unor turte din zahăr farin şi miere, şerbet de zahăr sau miere cristalizată la care s-a adăugat polenul sau înlocuitorii de polen. Polenul sau înlocuitorii acestuia pot fi administraţi şi în siropul de zahăr cu aceleaşi efecte benefice (Paşcalău, 2009).Hrănirea cu o cantitate însemnată de proteine nu este periculoasă pentru albine dacă acestea au efectuat până la data administrării zborul de curăţire. Pentru început se recomandă un procent de proteine în hrană mai redus, de numai 5 -10%, urmând ca ulterior acesta să crească până la 15%. Dacă la nivelul cuibului are loc un aport zilnic de nectar şi polen, hrănirea de stimulare nu-şi mai are rostul.
Exemple de turte energo-proteice
- turta proteică 1: se mixează 1 kg polen cu 3 kg făină de soia degresată şi 12 kg sirop de zahăr în concentraţie1 de 2:1 (2 părţi zahăr la 1 parte apă). Se prepară pasta de polen adăugând puţină apă, apoi se toarnă siropul amestecând mereu. Se adaugă făina de soia care se frământă bine până ce se obţine un aluat;- turta proteică 2: la 60 g polen, în prealabil măcinat, se adaugă 110 ml apă şi 300 g zahăr pudră care se amestecă până când se omogenizează. Apoi se adaugă treptat 150 g faină de soia degresată, frământând totul şi obţinând astfel 700 g turtă care se administrează pe bucăţi de tifon sau în pungi de plastic, sub podişor (Paşcalău, 2009).
Bibliografie: CONTRIBUȚII LA STUDIUL HRĂNIRII SUPLIMENTARE A FAMILIILOR DE ALBINE ȘI INFLUENȚA ASUPRA EXPLOATAȚIEI APICOLE. Dan-Iulian Eșanu