Decontaminarea halei de creştere
Este o etapă deosebit de importantă pentru realizarea unui mediu de creştere cât mai curat. De executarea corectă a acestor lucrări depinde în mare măsură sănătatea puilor introduşi în spaţiile de creştere. Randamentul de siguranţă microbiologică a puilor poate ajunge la un procent de 80% dacă se respectă întocmai măsurile sanitar-veterinare de prevenire şi de combatere a bolilor la pui.În momentul efectuării curăţeniei şi a decontaminării, nu trebuie să omiteţi următoarele: tubulatura instalaţiilor de admisie şi de evacuare a aerului din hală; pereţii şi tavanul halei; instalaţiile de adăpare şi - acolo unde există - bazinele de rupere a presiunii; anticamera adăpostului; perimetrul din exteriorul halei; podeaua; controlul circulaţiei insectelor.
Din punct de vedere al etapelor decontaminării, trebuie respectată următoarea ordine de execuţie a lucrărilor:
- Evacuarea mecanică a aşternutului existent: a părţii grosiere a aşternutului, apoi finisarea şi eliminarea tuturor rămăşiţelor din perimetrul halei;
- Flambarea tuturor suprafeţelor din hala de producţie;
- Spălarea halei: tavan, utilaje, pardoseală, buncăre de furajare, ventilatoare, alei de deservire;
- Aspersie cu soluţie decontaminantă, apoi văruit şi termonebulizare I;
- Introducerea aşternutului în adăpost şi apoi aspersie cu soluţie decontaminantă;
- Reglaje hală şi izolaţie termică;
- Termonebulizare II.
Apă la discreţie
În primele zece zile de viaţă, puii consumă în fiecare zi o cantitate de apă mult mai mare decât greutatea lor corporală. Astfel, un obiectiv prioritar este asigurarea apei în cantitatea necesară, cât şi ca nivel calitativ.
Apa asigură desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor fiziologice din organismul păsărilor. Ea poate ajunge în organism pe două căi: sub formă de apă de băut şi sub forma apei din compoziţia furajelor.
Cantitatea de apă necesară desfăşurării proceselor fiziologice normale depinde de o serie de factori, cum ar fi: natura nutreţului consumat, temperatura mediului ambiant şi nivelul de producţie. În general, se consideră ca fiind optim din punct de vedere fiziologic aportul de 2 grame de apă pentru un gram de furaj consumat. Neasigurarea temperaturii necesare puilor de carne influenţează foarte mult consumul de apă, astfel, dacă temperaturile sunt foarte ridicate faţă de normal, volumul de apă creşte uneori chiar până la dublu.
În momentul în care păsările suferă de sete, primul simptom este scăderea în greutate. După această perioadă de însetare, când se reia programul normal de administrare a apei, revenirea la greutate se face foarte greu. Din aceste motive, apa trebuie administrată păsărilor la discreţie, în sisteme de adăpare automată.
Intensitatea şi durata fluxului luminos
Ţineţi cont că intensitatea, durata şi culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau de ouă are nevoie de un timp şi de o intensitate de lumină proprii, specificate de altfel de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea şi durata fluxului diferă şi în funcţie de etapa de dezvoltare a păsărilor.
Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului găinilor ouătoare.
Un aşternut de calitate
Aşternutul are un rol deosebit de important deoarece nu permite contactul direct al puiului cu pardoseala, menţine o temperatură constantă şi absoarbe umiditatea provenită din dejecţii. Din punct de vedere calitativ, acesta trebuie să fie curat, să nu conţină germeni patogeni. Pentru a asigura o bună protecţie termică, stratul trebuie să fie gros de minimum 10 cm. Indiferent de materialul folosit - rumeguş, paie, coji de floarea-soarelui etc. -, acesta trebuie să fie uniform împrăştiat şi să nu fie mărunt, pentru a preveni ingerarea acestuia de către pui.
Ventilaţia şi noxele
Nerespectarea calităţii aerului duce la îmbolnăviri ale efectivelor de păsări şi la nerealizarea performanţelor productive, implicit la pierderi economice. Concentraţia de gaze nocive şi implicit conţinutul de O2 din aerul din adăpost depind de rata ventilaţiei. În momentul în care se efectuează o bună ventilaţie, conţinutul de O2 trebuie să fie de 16%.
Păsările din adăposturi degajă cantităţi importante de căldură, umiditate şi bioxid de carbon, iar dejecţiile şi aşternutul provoacă degajări de amoniac, hidrogen sulfurat, mirosuri puternice, la care se adaugă praful de la nutreţuri sau de la aşternut.
Sursa: Revista ferma