CONOPIDA. Cultura timpurie în teren neprotejat: răsad, plantare, îngrijire

Conopida - Alegera terenului

În vederea obținerii unor producții cât mai timpurii se aleg soluri cu textură nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă de tipul solurilor aluvionare, cu diferite grade de evoluție, cernoziomuri levigate, cu reacție neutră sau slab alcalină (pH 7,2–7,8), pe terenuri adăpostite, care se încălzesc mai repede în timpul primăverii și pierd în scurt timp excesul de umiditate. Pe solurile ușoare se obțin producții mai timpurii, dar acestea necesită o fertilizare puternică cu îngrășăminte organice și minerale, cu irigări repetate la intervale mici de timp, pentru menținerea unei umidități suficiente, mai ales în primăverile secetoase.

Conopida fiind printre primele plante legumicole care se scot primăvara în câmp și care asigură primele produse pentru aprovizionarea pieței cu legume proaspete, trebuie să se cultive pe cele mai adăpostite terenuri din ferma legumicolă. Sunt contraindicate solurile grele, reci și umede.

Conopida - Locul în rotația culturilor

Cele mai bune premergătoare pentru conopida timpurie sunt: fasolea de grădină, mazărea de grădină, bobul etc. Printre bune premergătoare se numără speciile din grupa legumelor pentru rădăcini tuberizate și cele din grupa cepei. Nu trebuie să urmeze după ea însăși sau după specii care fac parte din familia Cruciferae. La rândul ei, conopida poate fi o bună premergătoare pentru fasolea de grădină, castraveți, salată, spanac etc. Pregătirea solului și a semințelor se face ca la varza timpurie.

Conopida - Producerea răsadurilor

În vederea înființării culturilor de conopidă timpurie se folosesc răsaduri produse în cuburi nutritive cu latura de 7 cm, în vârstă de 40-45 zile. Plantele îmbătrânite în faza de răsad dau producții reduse și necorespunzătoare cantitativ și calitativ, căpățânile fiind mici și răsfirate.

Răsadurile de conopidă timpurie se produc, ca și la varza timpurie, în sere și solarii cu încălzire tehnică, solarii cu substratul încălzit pe cale biologică și răsadnițe cu încălzire biologică.

Înființarea culturii se face prin plantarea răsadurilor în perioada 15-30 martie, în funcție de zonă și condițiile anului respectiv. În ferme, pe fiecare strat înălțat cu lățimea la coronament de 104 cm, se plantează două rânduri de conopidă timpurie la distanța de 80 cm între rânduri și 18-20 cm între plante pe rând, revenind o densitate de 66.000 – 75.000 plante la hectar.



În gospodăriile populației, răsadurile de conopidă timpurie se plantează la 50 x 25 cm (80.000 plante/ha) sau 50 x 30 cm (66.600 plante/ha). În cazul biloanelor distanțate la 60 cm, plantele pe rând fiind depărtate una de alta la 25 cm, revin aproximativ 66.600 plante /ha.

Răsadurile se plantează manual sau mecanizat cu mașina de plantat răsaduri MPR-5, acționată de tractorul legumicol L- 445. Răsadurile produse în cuburi nutritive se plantează cu bolul de pământ sub nivelul solului (3–4 cm), pentru ca stratul de pământ care acoperă cubul nutritiv să-l ferească de uscare și, astfel, să se mențină mai bine umiditatea în zona sistemului radicular.

Conopida - Lucrări de îngrijire

Completarea golurilor se face manual, la 4–5 zile după plantare, cu răsad de aceeași vârstă și din același soi, cu udare individuală a acestuia. O verigă hotărâtoare în reușita acestei culturi este udatul. În vederea obținerii unor plante viguroase cu o creștere continuă și un aparat foliar bogat, care asigură o producție mare și de calitate superioară, cultura de conopidă timpurie se udă pe rigole lungi, aplicându-se, în funcție de regimul de precipitații, până la 5-6 udări, cu cantități moderate de apă. Norma de udare cea mai indicată pentru această cultură este de 200-300 m3  apă la hectar, care asigură o umiditate constantă în sol, fără a-l răci prea mult, ceea ce ar duce la stagnarea vegetației; cultura se udă cu cantități mai mici de apă și, pe măsură ce plantele cresc și timpul se încălzește, norma de udare se mărește.



În perioada de formare a căpățânilor, cultura de conopidă timpurie se udă cu norme mai mari (300-500 m3 /ha) și la interval de cel mult o săptămână, în funcție de starea de umiditate a solului, de precipitații și temperatura atmosferică.

Neudarea la timp a culturii de conopidă are ca rezultat creșterea slabă și neuniformă a plantelor, o producție mică și de calitate necorespunzătoare. Pentru a menține solul în permanență afânat și curat de buruieni, cultura de conopidă timpurie se prășește de 2-3 ori mecanic între rânduri și de două ori manual între plante pe rând. Odată cu prășitul mecanic se refac și rigolele de udare.

În timpul vegetației se face fertilizarea culturilor de conopidă timpurie cu îngrășăminte ce conțin azot și potasiu. Aceste îngrășăminte se administrează concomitent cu prășitul mecanic, pe cultivator fiind montat dispozitivul de fertilizare. Prima fertilizare se execută când plantele au 10–12 frunze, la hectar administrându-se 150 kg azotat de amoniu și 100 kg sare potasică. Dacă este nevoie, în perioada de formare a căpățânilor, se efectuează a doua fertilizare fazială, aplicându-se aceleași cantități de îngrășăminte ca la prima fertilizare.

Se recomandă și fertilizări extraradiculare cu îngrășăminte foliare. Pentru obținerea unor căpățâni de calitate superioară, albe, fragede și plăcute la gust, acestea se feresc de acțiunea directă a razelor solare prin frângerea unei frunze cu care se acoperă fiecare căpățână. În gospodăriile populației, unde mâna de lucru nu constituie o problemă, căpățânile de conopidă se pot feri de lumina solară prin legarea a 2-3 frunze deasupra lor.

Conopida - Combaterea bolilor și dăunătorilor

Se face la avertizare, prin tratamente preventive și curative ca la varza timpurie.

Recoltarea se efectuează când căpățânile au ajuns la dimensiunile proprii soiului, înainte de răsfirarea ușoară a marginilor. Înainte de recoltare, cu circa două zile, se execută o udare ușoară, care asigură turgescența căpățânilor și frunzelor. Calendaristic, recoltarea începe după 20 mai și durează, în funcție de atingerea maturității tehnologice, până la 15 – 20 iulie, variind în funcție de zonă și de epoca de înființare. De regulă, recoltarea la o cultură se eșalonează pe o perioadă de 20 – 25 de zile, în circa 2 – 4 etape.

Recoltarea se efectuează manual, prin tăierea căpățânilor împreună cu 2-3 frunze, care vor proteja căpățânile de diferite vătămări mecanice, de lumina solară și vor asigura turgescența și aspectul comercial al acestora.
Producția variază, în funcție de tipul de cultivar (fiind cu 30 –35 % mai mare la hibrizi) și de condițiile de mediu asigurate tehnologic și chiar de condițiile naturale, fiind între 15 și 25 t/ha.

Bibliografie: Legumicultura. Nistor Stan. Neculai Munteanu