Coroana prezintă un ax vertical bine dezvoltat, uniform conizat, slab zigzagat. Mai sus de trunchi (50 cm), în etaj rărit sunt amplasate 4 şarpante cu lungimea de circa 25 cm, care asigură principiul bazitonic de structurare a coroanei. Pe ax şi pe şarpante sunt dispuse ramuri de garnisire cu vârsta de 1, 2, 3 ani şi unghiuri largi de înclinare. O parte din ramurile de garnisire sunt solitare, iar altă parte – încadrate în verigi de rod formate dintr-un cep anual cu 2-3 muguri şi o ramură anuală, care urmează să fructifice, iar a treia parte – în verigi de rod format dintr-un cep anual de înlocuire, o ramură anuală şi una de doi ani, care va fructifica. Ramurile, care au fructificat, se renovează respectiv cu ciclul de 2 şi 3 ani, inclusiv şi cele amplasate solitar.
Înălţimea pomilor este de circa 2,5-2,8 m, diametrul coroanei la bază fiind de 1,0-1,2 m cu diminuarea către vârf până la 0,7-0,8 m. Distanţele dintre rânduri – 2,8-3,0 m, între pomi în rând – 0,8-1,0 m. Avantajele faţă de fus zvelt ameliorat constau în: dimensiunile mai mici ale coroanei, care permit sporirea numărului de pomi până la 3333-4166 pe un hectar şi respectiv, a recoltei de fructe. Reducerea ponderii ramurilor multianuale în favoarea fructificării pe cele anuale; formarea mai simplă şi valorificarea mai rapidă a spaţiului oferit pomilor în plantaţie.
Tăierile în anul întâi
Pentru plantarea în livadă, de regulă, se folosesc pomi de un an fără ramificări. După plantare, primăvara devreme aceştia se scurtează la 80 cm de la suprafaţa solului. La umflarea mugurilor se degajează trunchiul cu înălțimea 50 cm de la sol.Când lăstarii au lungimea de 20-25 cm şi sau lignificat la bază, fixându-se unghiul de inserţie, se elimină lăstarul de prelungire al axului împreună cu un lăstar concurent printr-o tăietură de transfer la un lăstar, orientat spre verticală. Se aleg 4 lăstari cu unghiuri largi de inserţie pentru a forma viitoarele şarpante scurte. Ceilalţi lăstari se suprimă. În caz de necesitate se echilibrează vigoarea de creştere a viitoarelor șarpante prin scurtarea vârfului erbaceu a celor mai viguroase la nivelul vârfului celor mai slabe.
Dacă s-au plantat pomi cu ramificări slabe în zona cronării, acestea se scurtează la 2-3 muguri, iar axul puțin mai sus decât la pomii plantați în formă de vergi. La operațiile în verde, din lăstarii regenerați se proiectează baza coroanei ca și la pomii, plantația în formă de vergi.
La pomii, plantați cu ramificări suficient dezvoltate în zona cronării, din acestea se proiectează baza coroanei ca și la fusul zvelt ameliorat, numai că viitoarele șarpante se scurtează mai puternic – până la 30-35 cm, iar lucrările de formare a coroanei se efectuează similar cu cele din anul ala doilea la pomii plantați în formă de vergi.
Tăierile în anul doi
Primăvara, până la pornirea în vegetaţie, se corectează greșelile omise în operațiile în verde, sau dacă acestea nu s-au efectuat. Se scurtează la 30-35 cm ramurile de la baza coroanei, echilibrându - se în creștere. Se suprimă ramificările, care nu sunt necesare ca viitoare şarpante. La necesitate, se efectuează tăierea de transfer la ramura de prelungire a axului. Dacă ramura de prelungire a axului este bine dezvoltată ea se scurtează la 45-50 cm mai sus de punctul de inserţie a ultimei şarpante pentru a stimula ramificarea.Când lăstarii ating lungimea de circa 20 cm se suprimă lăstarul de prelungire a axului împreună cu un concurent prin transfer la un lăstar vertical. La circa 25 cm se scurtează şarpantele de la bază prin transfer la un lăstar exterior cu poziţia aproape de orizontală. Se suprimă lăstarii verticali hulpavi de pe partea superioară a şarpantelor precum şi cei de pe ax, situaţi în locurile supraîndesite. Unii lăstari viguroși orientați spre verticală situați pe segmentele degarnisite ale axului sau șarpantelor se înclină în spațiul liber al coroanei și se fixează în poziția orizontală ca ramuri semischelet în devenire.
Tăierile în anul trei
Se verifică corectitudinea tăierilor de transfer a axului şi şarpantelor. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 50 cm mai sus de ultima ramificare. Pe partea superioară a şarpantelor se suprimă ramurile verticale hulpave. Pe ax şi pe şarpante 1/3 din ramurile anuale, în special cele cu orientare spre verticală, se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a forma ulterior verigi de rod.În perioada când lăstarii au atins lungimea de 20-25 cm axul, ca şi în anul precedent, se transferă la un lăstar vertical. Se suprimă lăstarii verticali hulpavi de pe partea superioară a şarpantelor, precum şi cei prea viguroşi de pe ax. Pe cep se aleg doi lăstari, dintre care unul cu unghi larg de inserţie, necesari pentru a forma veriga de rod, iar ceilalţi se suprimă.
Tăieri în anul patru
Se corectează tăierea de transfer a axului la o ramură verticală, care se scurtează la 50 cm de la locul de inserţie al ultimei ramificări. În partea superioară a axului 1/3 din ramurile anuale mai viguroase se scurtează la cep cu 3-4 muguri. Mai jos ramurile de doi ani, care au fructificat din plin şi se epuizează sunt scurtate la cep de înlocuire cu lungimea de 4-5 cm, iar cele cu potenţial vegetal suficient, neepuizat, rămân intacte pentru a prelungi fructificarea.Pe verigile de rod ramura superioară se scurtează la cep cu 3-4 muguri, iar cea inferioară rămâne pentru fructificare. În acelaşi mod se procedează şi cu ramurile de pe şarpante.
Operaţiunile în verde de formare a coroanei se efectuează în acelaşi timp şi după aceleaşi principii ca şi în anul precedent.
Tăieri în anul cinci
Primăvara, se prelungeşte formarea coroanei după aceleași principii ca şi în anul precedent, inclusiv scurtarea ramurii de prelungire a axului. În partea superioară a axului 1/3 din ramurile anuale, preponderent cele mai viguroase şi cu unghi mai mic de inserţie, se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a obţine noi ramuri anuale. Celelalte rămân intacte pentru fructificare.Mai jos pe ax, din cep se formează noi verigi de rod. Ramurile care au fructificat şi sunt epuizate se scurtează la cep de înlocuire, iar cele neepuizate rămân pentru a fructifica în continuare. În partea inferioară a axului ramurile de semischelet solitare, care au fructificat se scurtează la cep de înlocuire cu lungimea în jurul de 8 cm. Pe verigile de rod, unde ramura care a fructificat este epuizată, se suprimă, iar din cele de mai sus se formează o ramură anuală pentru fructificare şi un cep cu 3-4 muguri.
Pe verigile de rod mai puternice, unde ramura care a fructificat nu este epuizată, rămâne intactă pentru a mai fructifica încă odată. Din ramurile anuale de pe cep cea inferioară rămâne intactă pentru fructificare, iar cea superioară se scurtează la cep cu 3-4 muguri.
Astfel, ramurile de semischelet dezvoltate moderat rămân solitare şi se renovează cu ciclul de 2-3 ani. Din ramurile mai bine dezvoltate se formează verigi de rod dintr-o ramură fructiferă şi un cep de înlocuire, iar din cele mai puternice – verigă de rod cu o ramură de fructificare de doi ani, una de un an şi un cep de înlocuire.
Tăieri în anul șase
Primăvara se încheie formarea coroanei. Axul la înălțimea de 2,5 m de la sol se transferă la o ramură laterală cu unghi larg de înclinare spre direcția rândului. În partea superioară a axului se formează noi ramuri solitare şi verigi de rod. În partea mijlocie şi inferioară a axului, precum şi pe şarpante prin tăieri de producţie coordonate cu potenţialul vegetal, se menţine echilibrul raţional dintre ramurile de semischelet solitare, verigile de rod cu o ramură fructiferă şi cep de înlocuire, cu două ramuri de rod şi cep de înlocuire. Renovarea ramurilor solitare care au fructificat, precum şi a celor din cadrul verigilor de rod se efectuează cu ciclul de doi sau trei ani în funcţie de gradul de epuizare a lor. Concomitent cu tăierea de producţie se efectuează tăieri fitosanitare şi de menţinere a structurii raţionale a coroanei în dimensiunile proiectate.Bibliografie: CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI. Vasile Babuc, Ananie Peşteanu, Eugeniu Gudumac.
Sursa foto: AGROMEDIA