TEHNICA DIAGNOSTICĂRII PLANTELOR LA BOLI. Simptome, elemente suspecte

Diagnosticarea plantelor se face prin studierea plantelor din focar pentru a observa ce părţi ale acestora sunt modificate: dacă sunt pătate unele porţiuni, care este culoarea, dacă funzele afectate sunt cele tinere sau cele bătrâne, dacă planta bolnavă este mai scundă decât cele din jurul ei. La diagnosticarea plantelor la boli se ia în considerare mediul înconjurător, condiţiile meteorologice, expunerea la poluanţi şi eventual la erbicide, dacă au fost aplicate, se elimină insectele dăunătoare și cu ajutorul unei lupe se examinează planta pentru a identifica eventuale simptome.

Bolile sunt uşor de controlat dacă sunt descoperite din timp. Spre deosebire de insectele dăunătoare, agenţii patogeni sunt destul de greu de observat, precum şi afectarea lantentă a plantelor cultivate, dezechilibrele nutriţionale sau poluarea aerului, întrucât condiţiile care le provoacă nu sunt vizibile.

Diagnosticarea bolii se face în următoarea ordine sau paşi consecutivi:

1. Identificaţi planta afectată pentru a efectua un diagnostic corect.
2. Priviţi cu mare atenţie şi notaţi elementele suspecte la planta respectivă şi ce anume este afectat: frunza, tulpina, floarea, fructul. Observaţi dacă sunt pătate unele zone ale plantei şi care este culoarea, dacă frunzele afectate sunt cele tinere sau cele bătrâne, dacă planta observată este mai scundă decât cele din jurul ei.
3. Se iau în consideraţie mediul înconjurător şi condiţiile meteorologice, care pot da plantelor un aspect nesănătos pentru o perioadă scurtă sau expunerea la poluanţi (ploi acide, tratament cu erbicid), după care plantele îşi revin într-un timp scurt după observaţie.
4. Eliminaţi insectele dăunătoare, deoarece unele insecte dăunătoare pot provoca simptome asemănătoare unor boli. Cu ajutorul lupei, studiaţi planta dacă sunt urme de pânze, sau diferite scurgeri din organele plantelor.
5. Efectuaţi cercetările necesare asupra simptomelor specifice, ca să confirmaţi boala specifică, sau confruntaţi aceste simptome cu un atlas al bolilor. Sau mostrele pot fi trimise la laboratoarele teritoriale ANSA.

Stabilirea diagnozei bolii (simptomele primare) se face în funcţie de modificările suferite de plantă în urma îmbolnăvirii, cel mai corect fiind prin identificarea microscopică a patogenului.



Bolile provoacă în interiorul plantei o serie de modificări biochimice, citologice, care cel mai des sunt evidenţiate numai prin analize şi studii speciale, nesesizate de ochiul observatorului. Simptomele reprezintă modificări ce pot fi observate pe cale vizuală (coloraţii, decoloraţii, atrofii), prin pipăiri (pustule de rugini, proeminenţele de pe fructele atacate, de exemplu Xanthomonas vesicatoria – băşicarea fructelor tomatelor), prin gustul modificat al fructelor (acru, amar) sau prin miros (înţepător de acid butiric, de mucegai, de trimetilamină – de peşte alterat).

În funcţie de evoluţia procesului parazitar, simptomele se clasifică astfel:

• simptome incipiente sau de început al bolii;
• simptome principale sau caracteristice ale bolii;
• simptome finale;
• simptome ascunse sau latente, care apar şi dispar periodic sub acţiunea factorilor de mediu.

Diagnosticarea cu Kiturile rapide

O altă metodă alternativă şi relativ nouă pe larg utilizată sunt Kiturile rapide de testare a bolilor plantelor de tipul Pocket Diagnostic, pentru detectarea bolilor plantelor cauzate de ciuperci, bacterii și viruși, denumite scrininguri (din engl. screening). Testele pot fi utilizate pentru screeningul de rutină în seră, câmp sau în lanţul de recoltare–valorificare, pentru confirmarea simptomelor bolii.



Utilizarea în teren a testelor de rutină de tipul Pocket Diagnostic (sau kitul) pentru determinarea bolilor plantelor din genurile Phytophthora, Erwinia amylovora, al virusului de cartof Y și al Risoctonia solanacearum, se efectuează respectând etapele:

1. Selectaţi eșantionul (după cum este detaliat mai jos).
2. Luaţi ţesut simptomatic, includeţi joncţiunea dintre materialul sănătos și cel bolnav, folosiţi ţesuturi de frunze de 0,2 g sau o frunză cu forma pătrată de cca 25 mm.
3. Se taie eșantionul în bucăţi mici și se pune în sticlă conţinând tampoane și rulmenţi cu bile.
4. Se agită ferm timp de 30-60 de secunde pentru a se descompune.
5. Extrageţi lichidul din recipient cu o pipetă; evitaţi reziduurile de probă și bulele de aer.
6. Ţinând nivelul dispozitivului de testare, adăugaţi 2 picături în fanta de probă.
7. Rezultate valide în 10 minute.

ATENŢIE: evitaţi tentaţia de a adăuga mai multe probe doar „pentru o măsură bună”. Prea multe ţesături de probă vor determina funcţionarea incorectă a dispozitivului de testare. Nu adăugaţi prea multe picături de mostră pe dispozitivul de testare. Dacă o bulă de aer oprește testul, încercaţi să strângeţi ușor carcasa pentru a o elibera.

Alte reguli necesare de respectat la aplicarea testelor de rutină de tip Pocket Diagnostic pentru determinarea rapidă a bolilor plantelor agricole:

1. Menţineţi cald sucul de ţesuturi extras. Testele se desfășoară foarte lent sub 10oC. Dacă utilizaţi în condiţii reci, încălziţi mai întâi dispozitivul de testare și flaconul tampon în mână.
2. Umiditatea afectează performanţa kiturilor, așa că nu deschideţi până nu trebuie să-l utilizaţi.
3. Citiţi rezultatul testului în cel mult 10 minute și ignoraţi modificările care apar după acest timp.

Bibliografie: BUNELE PRACTICI DE PROTECŢIE INTEGRATĂ A CULTURILOR AGRICOLE ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE. Autori: Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole; Anatolie FALA, doctor în știinţe biologice